oţărî

OŢĂRÎ, oţărăsc, vb. IV. refl. (pop.) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ refl. şi tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [var.: oţărí, oţerí, oţerî vb. IV.] – Din bg. ocerea.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



OŢĂRÎ vb. v. amărî, cutremura, indispune, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoşa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, mâhni, mânia, necăji, răcni, răsti, striga, supăra, tremura, ţipa, urla, zbiera, zgudui.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



oţărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oţărăsc, imperf. 3 sg. oţărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oţăráscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE OŢĂR//Î́ mă oţărîăsc intranz. 1) A-şi ieşi din fire; a se burzului; a se mânia. 2) A se strâmba la faţă în semn că ceva (o mâncare sau o băutură) are gust rău. /<bulg. ocerja

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX