încruntătură — ÎNCRUNTĂTÚRĂ, încruntături, s.f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfăţişare încruntată (1); cută pe frunte, între sprâncene. 2. (înv.) Urmă, pată de sânge. – Încrunta + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 încruntătúră s. f.,… … Dicționar Român
posomorî — POSOMORÎ, posomorăsc, vb. IV. 1. refl. (Despre oameni sau despre faţa, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ♢ tranz. Vestea l a posomorât. ♦ A lua o înfăţişare severă; a se încrunta. ♦ fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext.… … Dicționar Român
sprânceană — SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s.f. 1. Fire de păr scurte şi dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpiraţiei în ochi). ♢ expr. A încreţi (sau a încrunta) sprâncenele = a fi posomorât sau nemulţumit. A… … Dicționar Român
zbârci — ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreţi, a se rida. ♢ expr. (intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A… … Dicționar Român
încruntare — ÎNCRUNTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) încrunta. ♦ Privire aspră sau posomorâtă. – v. încrunta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCRUNTÁRE s. întunecare, mohoreală, posomoreală, (rar) posăceală. (Ce e această încruntare la tine?)… … Dicționar Român
bosumflat — BOSUMFLÁT, Ă, bosumflaţi, te, adj. Care şi strânge buzele şi se încruntă de supărare; îmbufnat, băţos; p. ext. supărat, ursuz. – v. bosumfla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOSUMFLÁT adj. îmbufnat, (pop. şi fam.) ţâfnos, (reg.)… … Dicționar Român
chiondorâş — CHIONDORẤŞ adv. (reg.) Chiorâş, încruntat, posomorât. Se uită chiondorâş. [var.: chiondorúş adv.] – [În]chiondora + suf. âş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHIONDORÂŞ adv. v. saşiu … Dicționar Român
creţ — CREŢ, CREÁŢĂ, (I) creţi, e, adj., (II 1) creţi, s.m. (II 4) creţe, s.f. . (II, 2,3) creţuri, s.n. I. 1. adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionţ, buclat. 2. adj. Cu ridicături şi adâncituri; cutat, încreţit; zbârcit, ridat.… … Dicționar Român
criminţi — criminţí, criminţésc, vb. IV refl. (reg.) a se încrunta. Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
crunt — CRUNT, Ă, crunţi, te, adj. 1. (Despre oameni şi manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ♢ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ♢ (Şi adv.) fig. Foarte mult, foarte tare; straşnic,… … Dicționar Român
