- posomorî
- POSOMORÎ́, posomorăsc, vb. IV. 1. refl. (Despre oameni sau despre faţa, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ♢ tranz. Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfăţişare severă; a se încrunta. ♦ fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. tranz. A da o notă de tristeţe; a înnegura. [var.: (reg.) posomorí vb. IV] – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98A (se) posomorî ≠ a (se) bucuraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA se posomorî ≠ a se înveseliTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePOSOMORÎ vb. 1. v. încrunta. 2. a (se) întrista, a (se) mâhni, (înv.) a (se) tânji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (S-a cam posomorî la faţă.) 3. v. înnora. 4. v. strica.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeposomorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. posomorăsc, imperf. 3 sg. posomorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. posomoráscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA POSOMOR//Î posomorîăsc tranz. A face să se posomorască. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE POSOMOR//Î́ mă posomorîăsc intranz. 1) (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. 2) (despre cer, vreme etc.) A deveni (mai) întunecat (din cauza îngrămădirii norilor); a se înnora; a se mohorî. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXposomorî (posomorắsc, posomorît), vb. – A se întrista, a se întuneca, a se mohorî. sl., cf. rus. pasmurĕtĭ, ceh. posmouriti, sb. nasumoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 279; Tiktin). Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 299, credea într-o provenienţă dacică. – Der. posomor, adj. (Trans., mohorît, încruntat); posomoreală, s.f. (amărăciune, tristeţe).Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.