- chiondorâş
- CHIONDORẤŞ adv. (reg.) Chiorâş, încruntat, posomorât. Se uită chiondorâş. [var.: chiondorúş adv.] – [În]chiondora + suf. -âş.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CHIONDORÂŞ adv. v. saşiu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimechiondorâş adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficchiondorîş adv. – Chiorîş, cu ochii încrucişaţi. Origine necunoscută. Aparţine fără îndoială aceleiaşi familii a lui chiomb; şi, avînd în vedere vb. închiorcoşa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresivă. În fonetismul său a înfluenţat probabil tc. kandiriş "acţiune şi mod de a convinge", sau, după Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros "încreţit"; după Şeineanu, I, 115, ar trebui să se gîndească la contaminarea lui chiomb cu chiorîş. – Der. chiondoreală, s.f. (încruntare); (în)chiondora (var. (în)chiondorî), vb. (a se încrunta). Acest ultim cuvînt este fără îndoială identic cu încondura, vb. (a se umfla în pene, a se împăuna, a se fuduli), cuvînt care s-a referit probabil la început la păun (după Şeineanu, II, 145, de la condur "pantof"; împotrivă Graur, BL, VI, 153).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.