- sprânceană
- SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s.f. 1. Fire de păr scurte şi dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpiraţiei în ochi). ♢ expr. A încreţi (sau a încrunta) sprâncenele = a fi posomorât sau nemulţumit. A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulţumire. A se uita (sau a pândi) pe sub sprânccne = a se uita pe furiş. A alege pe (sau după) sprânceană = a alege ce e mai bun, mai preţios etc. A fi cu ochi şi cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit). 2. fig. Muchie, culme, creastă, coamă (de deal). 3. fig. Margine, poală; fâşie (de lumină). [var.: sprinceánă s.f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena).Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98SPRÂNCEÁNĂ s. 1. (anat.) (înv.) sufruncea. (Are sprânceanăene stufoase.) 2. bucată, fâşie, limbă, petic. (O sprânceană de pădure.) 3. (geogr.) coamă, creastă, creştet, culme, muchie, spinare, (pop.) culmiş. (sprânceană muntelui.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSPRÂNCEÁNĂ s. v. dâră, dungă, fascicul, fâşie, rază, trâmbă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesprânceánă s. f., g.-d. art. sprâncénei; pl. sprâncéneTrimis de siveco, 18.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSPRÂNC//EÁNĂ sprânceanăéne f. 1) (la om) Fiecare dintre cele două dungi arcuite de păr de deasupra ochilor. ♢ A încrunta (sau a încreţi) sprânceanăenele (sau din sprânceanăene) a manifesta supărare, dispoziţie rea. A privi (sau a se uita) pe sub sprânceanăene a privi încruntat. A alege pe (sau după) sprânceană a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Aleşi (ca) pe sprânceană arătoşi, chipeşi. 2) Extremitate superioară alungită a unui deal sau munte; creastă; culme; coamă. 3) fig. Porţiune lungă şi îngustă; şuviţă. [G.-D. sprâncenei] /<lat. supercinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.