- creastă
- CREÁSTĂ, creste, s.f. 1. Excrescenţă cărnoasă, de obicei roşie şi dinţată, sau moţ de pene pe care le au la cap unele păsări. ♢ Compus: creasta-cocoşului = a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roşii sau galbene, reunite la vârful tulpinii în formă de creastă ondulată (Celosia cristala); b) numele a două specii de ferigi cu sporii dispuşi pe faţa interioară a frunzelor (Polystichum braunii şi lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina cărnoasă, groasă, foarte ramificată (Clavaria flava). ♦ (anat.) Proeminenţă osoasă. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apă etc. 3. Coamă de acoperiş. 4. (În sintagma) Creasta de taluz = linia de intersecţie dintre faţa unui taluz şi suprafaţa terenului natural sau a platformei unui rambleu. – lat. crista.Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98CREASTA-COCÓŞULUI s. v. breabăn, ferigă, granat, laba-ursului, moţul-curcanului, pieptănariţă, rămurele, spilcuţă, talpa-gâştei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeCREÁSTĂ s. 1. (geogr.) coamă, creştet, culme, muchie, spinare, sprânceană, (pop.) culmiş. (O creastă prelungă de munte.) 2. v. vârf. 3. v. coamă. 4. v. spinare. 5. (bot.) creasta-cocoşului = a) (Clavaria flava) (reg.) meloşel, opintic, tocmăgel, barba-caprei, burete-creţ, laba-mâţei; b) (Celosia cristata) (înv.) amarantă. 6. (anat.) creastă epidermică v. creastă papilară; creastă papilară = creastă epidermică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCREÁSTĂ s. v. măsea, răvar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecreásta-cocóşului (bot.) s. f.Trimis de siveco, 06.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficCREÁST//Ă créste f. 1) Excrescenţă cornoasă roşie sau smoc de pene de pe capul unor păsări. 2) Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui val de apă etc. creastăa dealului. [G.-D. crestei; Sil. creas-] /<lat. cristaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcreástă (créste), s.f. – 1. Excrescenţă cărnoasă pe care o au pe cap unele păsări. – 2. Moţ de pene, panaş. – 3. Partea cea mai de sus a unei case, coamă de acoperiş. – 4. Capăt al unui obiect, cînd prezintă un aspect mai mult sau mai puţin asemănător cu cel al unei creste. – 5. Vîrf, culme, apogeu, punct culminant. – 6. Vîrf de munte, culme. – 7. Masă pentru frămîntat brînza. – 8. Crestătură, deschizătură. – Mr. criastă "culme", megl. creastă. lat. crĭsta (Puşcariu 410; Candrea-Dens., 403; REW 2330; DAR); cf. alb. kreštë (Meyer 205; Philippide, II, 639), it., prov., cat., sp. cresta, fr. crête, port. crista. Pentru sensul 8, cf. cresta. – Der. crestat, adj. (cu creastă mare); crestos, adj. (cu creastă mare). Din rom. provine sb. kreasta (Candrea, Elemente, 407). cf. cresta.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.