spinare

spinare
SPINÁRE, spinări, s.f. 1. (anat.) Spate (1). ♢ loc. adv. În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ţinând o povară peste umăr, pe spate, în spate. ♢ expr. A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – lat. spinalis.
Trimis de LauraGellner, 10.08.2004. Sursa: DEX '98

SPINÁRE s. 1. v. spate. 2. v. creastă. 3. (geogr.) spinări de berbec (pl.) v. roches moutonnees. 4. creastă. (spinare unui val.) 5. (bot.) spinarea-lu-pului (Ahtynum filix femina) = (reg.) feregă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SPINÁRE s. v. cont, greabăn, muchie, seamă, socoteală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

de-a spinárea loc. adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

spináre s. f., g.-d. art. spinării; pl. spinări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPIN//ÁRE spinareări f. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la şale); spate. Măduva spinareării. Şira spinareării. ♢ În (sau pe) spinare(sau de-a spinarearea, cu spinarearea) în spate. A cădea în spinarearea cuiva a reveni în sarcina cuiva. A arunca ceva în spinarearea cuiva a da vina pe o persoană (nevinovată). A trăi pe spinarearea cuiva a trăi pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai înaltă a unui deal sau a unui munte; creastă; coamă; pisc; vârf; culme; creştet. [G.-D. spinării] /<lat. spinalis
Trimis de siveco, 03.11.2007. Sursa: NODEX

spináre (-ắri), s.f.1. Spate. – 2. Dos, şale. – Mr. schinare. lat. spῑnalis (Densusianu, Hlr., 158; Puşcariu 1619; REW 8151).
Trimis de blaurb, 10.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • spinare — spi·nà·re v.tr. 1. CO privare un pesce della lisca 2. BU spillare una botte; trarre un liquido da un recipiente 3. OB trafiggere con spine, spec. con riferimento alla corona di spine di Cristo {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV nell accez. 3 …   Dizionario italiano

  • spinare — {{hw}}{{spinare}}{{/hw}}v. tr. Levare la lisca a un pesce …   Enciclopedia di italiano

  • spinare — v. tr. deliscare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • cârcă — CẤRCĂ s.f. (În loc. adv.) În cârcă = în spate, în spinare. – Din scr. [nositi na ]krke. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÂRCĂ s. v. spate, spinare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cấrcă s. f …   Dicționar Român

  • crosnă — CRÓSNĂ, crosne, s.f. Sarcină (de lemne sau vreascuri) pe care o poartă cineva în spinare. ♦ Mulţime de obiecte aşezate în ordine. [var.: cróşnă s.f.] – Din bg. krošnja. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  crósnă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • greabăn — GREÁBĂN, grebene (grebeni), s.n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât şi spinare. ♦ p. anal. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni pieptene . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GREÁBĂN s. (zool.) (reg.) gârbiţă,… …   Dicționar Român

  • spate — SPÁTE, spate, s.n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la şale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulaţiile membrelor; spinare. ♢ loc. adv. În (sau pe) spate = pe… …   Dicționar Român

  • gârbă — gârbă, gârbe, s.f. (înv.) spate, spinare. Trimis de blaurb, 12.05.2006. Sursa: DAR  gîrbă ( be), s.f. – Spinare. – Megl. gorb. sl. gŭrbŭ spinare (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb cocoaşă . – Der. gîrbi, vb. ( …   Dicționar Român

  • batog — BATÓG, batoguri, s.n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată şi afumată; p. gener. carne de peşte sărată şi afumată. [var.: batóc s.n.] – Din scr. batok, rus. batog. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  BATÓG s. (înv.) ştocfiş. ( …   Dicționar Român

  • creastă — CREÁSTĂ, creste, s.f. 1. Excrescenţă cărnoasă, de obicei roşie şi dinţată, sau moţ de pene pe care le au la cap unele păsări. ♢ Compus: creasta cocoşului = a) plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori roşii sau galbene, reunite la vârful tulpinii… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”