- spinare
- SPINÁRE, spinări, s.f. 1. (anat.) Spate (1). ♢ loc. adv. În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ţinând o povară peste umăr, pe spate, în spate. ♢ expr. A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – lat. spinalis.Trimis de LauraGellner, 10.08.2004. Sursa: DEX '98SPINÁRE s. 1. v. spate. 2. v. creastă. 3. (geogr.) spinări de berbec (pl.) v. roches moutonnees. 4. creastă. (spinare unui val.) 5. (bot.) spinarea-lu-pului (Ahtynum filix femina) = (reg.) feregă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPINÁRE s. v. cont, greabăn, muchie, seamă, socoteală.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimede-a spinárea loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficspináre s. f., g.-d. art. spinării; pl. spinăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPIN//ÁRE spinareări f. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la şale); spate. Măduva spinareării. Şira spinareării. ♢ În (sau pe) spinare(sau de-a spinarearea, cu spinarearea) în spate. A cădea în spinarearea cuiva a reveni în sarcina cuiva. A arunca ceva în spinarearea cuiva a da vina pe o persoană (nevinovată). A trăi pe spinarearea cuiva a trăi pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai înaltă a unui deal sau a unui munte; creastă; coamă; pisc; vârf; culme; creştet. [G.-D. spinării] /<lat. spinalisTrimis de siveco, 03.11.2007. Sursa: NODEXspináre (-ắri), s.f. – 1. Spate. – 2. Dos, şale. – Mr. schinare. lat. spῑnalis (Densusianu, Hlr., 158; Puşcariu 1619; REW 8151).Trimis de blaurb, 10.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.