spate

SPÁTE, spate, s.n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la şale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulaţiile membrelor; spinare. ♢ loc. adv. În (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare. Pe spate = a) culcat cu faţa în sus; b) spre ceafă. Din (sau la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă. ♢ expr. A întoarce cuiva spatele = a nu mai vrea să ştie de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. A-l strânge pe cineva în spate = a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva; b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil. A nu şti nici cu spatele = a nu şti nimic despre ceva, a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecţie. A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede şi dintr-o dată, pe nerăsuflate. A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (fam.) Mă doare în spate = puţin îmi pasă, mă lasă indiferent. ♦ Procedeu de înot pe spate (1); probă sportivă de înot care foloseşte acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opusă feţei; parte a unei aşezări, formaţii etc., opusă direcţiei spre care este orientată. ♦ Parte a unei haine care acoperă spatele (1). ♦ Ceea ce se află în spatele (2) unei aşezări, unui obiect etc. 3. Spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare. [pl. şi : spete] – lat. spathae (pl. lui spatha).

Trimis de LauraGellner, 22.06.2004. Sursa: DEX '98



SPÁTE s. 1. spinare, (pop.) spată, (reg.) şa, (înv. şi fam.) cârcă. (A lua ceva în spate.) 2. rezemătoare, spătar, spetează, (înv. şi reg.) spată. (spate la un scaun.) 3. dos. (În spatele casei.) 4. dos, fund. (În spatele curţii.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



SPÁTE s. v. cont, seamă, socoteală, spătar.

Trimis de siveco, 11.03.2008. Sursa: Sinonime



spáte s. n., pl. spáte

Trimis de siveco, 19.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



SPÁTE spate n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la şale); spinare. ♢ În spate pe partea dindărăt a corpului. Pe spate culcat cu faţa în sus. Din (sau la, pe la, de la, în) spate din (sau în) urmă; din dos. Adus de spate încovoiat, îndoit. A-i întoarce cuiva spatele a se supăra pe cineva. Pe la spate (sau pe la spatele cuiva) fără ştirea cuiva. A nu şti nici cu spatele a nu avea nici o idee despre ceva; a nu bănui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) în spate a fi tot timpul neliniştit. A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lăsa în seama altuia anumite obligaţii. A avea spate (tare) a fi protejat, susţinut (de cineva). 2) Probă sportivă de înot (cu faţa în sus). 3) Partea dindărăt a unui obiect; dos. În spatele casei. 4) Teritoriu aflat în urma frontului. În spatele duşmanului. /<lat. spatha

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX