- greabăn
- GREÁBĂN, grebene (grebeni), s.n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât şi spinare. ♦ p. anal. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni "pieptene".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GREÁBĂN s. (zool.) (reg.) gârbiţă, (prin Transilv.) spete (pl.), (Ban. şi Transilv.) spinare, (prin Transilv. şi Bucov.) şa. (greabănul calului.)Trimis de siveco, 29.03.2009. Sursa: SinonimeGREABĂNUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, şira spinării.Trimis de siveco, 15.03.2008. Sursa: Sinonimegreábăn s. n./s. m., pl. grébene/grébeniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline şi bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât şi spinare. 2) Creastă a unui munte. [pl. şi grebeni] /<sl. grebeniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgreábăn (-ébene), s.n. – Regiune a corpului la cai şi la animalele mari situată între gît şi spinare. – var. grebăn, greben. sl. grebenĭ "căpută" (Cihac, II, 128; Conev 75), cf. bg., sb., rus. grebenĭ "căpută", sb., slov. greben "cruce". – Der. grebănos, adj. (încovoiat); sgrebeni (var. sgrebenţi), s.m. pl. (scame, reziduuri de la dărăcit), cuvînt folosit în Olt. şi Banat, cu sensul etimologic din sl.; (în)grebănoşi, vb. (a îndoi spinarea). Este dublet al lui hrebăn, s.n. (Bucov., greabăn la cai; darac), din rut. chrebin; der. hrebincă, s.f. (Maram., darac), din rut. hrebinka (Candrea).Trimis de blaurb, 03.11.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.