gârbiţă

gârbiţă: GÂRBIŢĂ, gârbiţe, s.f. 1. (pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ♢ expr. A muia (cuiva) gârbiţa = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi şi cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GÂRBIŢĂ s. (bot.; Limodorum abortivum) (reg.) salbă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

GÂRBIŢĂ s. v. ceafă, greabăn, grumaz.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gârbiţă s. f., g.-d. art. gârbiţei; pl. gârbiţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужна курсовая?

gấrbiţã — s. f., g. d. art. gấrbiţei; pl. gấrbiţe … Romanian orthography
Enargita — Saltar a navegación, búsqueda Enargita General Categoría Mineral Clase Sulfatos II/C … Wikipedia Español
ceafă — CEÁFĂ, cefe, s.f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ♢ expr. Când mi oi (sau ţi oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrăşa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦… … Dicționar Român
greabăn — GREÁBĂN, grebene (grebeni), s.n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât şi spinare. ♦ p. anal. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni pieptene . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GREÁBĂN s. (zool.) (reg.) gârbiţă,… … Dicționar Român
salbă — SÁLBĂ, salbe, s.f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr unul sau mai multe şiraguri de monede, medalii, pietre preţioase sau mărgele. ♢ expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poţi scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias