ceafă

ceafă
CEÁFĂ, cefe, s.f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ♢ expr. Când mi-oi (sau ţi-oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrăşa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicală. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată. – cf. alb. č a f ë.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CEÁFĂ s. 1. (anat.) grumaz, (pop.) cerbice, (reg.) gârbiţă. (ceafă a omului.) 2. (tehn.) (reg.) butuc, cerbice, drug, grindei, jug, sul, (înv.) sulete. (ceafă este partea de deasupra a jugului, care stă pe grumazul boului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CEÁFĂ s. v. măsea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ceáfă s. f., g.-d. art. céfei; pl. céfe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CEÁF//Ă céfe f. Partea posterioară a gâtului; grumaz; cerbice. ♢ Gros în ceafă a) gras, obez; b) care posedă mari resurse materiale. Când ţi-i vedea ceafăa niciodată. A-i da cuiva la ceafă a-l bate pe cineva. [G.-D. cefei] /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ceáfă (céfe), s.f. – 1. Partea de dinapoi a gîtului sau a capului. – 2. Parte a jugului care se sprijină pe ceafa animalelor de tracţiune. – 3. Parte a căpeţelei. – Mr. chiafă. Origine incertă. Este evidentă identitatea cu tc. kafa "ceafă", din arab. qafā (cf. Moldovan 424), de unde provine şi cafă, s.f. (în blănărie, partea a blănii (blană) ce corespunde cefii), cf. Şeineanu, III, 24. Der. din mr. este sigură; însă rom. presupune un intermediar necunoscut, care să explice rezultatul oclusivei turceşti. În general, se consideră că este vorba de alb. kjafë (Meyer 219; Philippide, II, 704; Pascu, II, 224; Rosetti, II, 114), ceea ce nu înlătură dificultatea. Probabil formaţie locală, din gr., cu sensul de "căpăţînă, cap mare sau gros", termen aplicat tradiţional grecilor. Poate fi vorba de o pronunţare locală: Scriban semnalează pronunţarea čaf în alb. din Scutari.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • cefar — CEFÁR, cefare, s.n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se aşază pe ceafa unor animale de tracţiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arşiţa soarelui; curea …   Dicționar Român

  • cerbice — CERBÍCE s.f. 1. Ceafă, grumaz. ♢ expr. A fi tare de cerbice = a fi dârz, neînduplecat. 2. fig. Mândrie; împotrivire. – lat. cervix, icia. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CERBÍCE s. (tehn.) (pop.) drug. (cerbice la jujeu.) Tr …   Dicționar Român

  • coc — COC1, coci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc. – Din fr. coccus. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COC2, cocuri, s.n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi… …   Dicționar Român

  • cervical — CERVICÁL, Ă, cervicali, e, adj. Care ţine de partea dindărăt a gâtului; de la ceafă. – Din fr. cervical. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cervicál adj. m., pl. cervicáli; f. sg. cervicálă, pl …   Dicționar Român

  • grumaz — GRUMÁZ, grumaji [(înv.) grumazi], s.m. 1. (pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ♢ expr. A şi pleca grumazul (în faţa cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A şi îndoi grumazul = a renunţa la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul… …   Dicționar Român

  • banderilă — BANDERÍLĂ, banderile, s.f. (Rar) Suliţă mică împodobită cu fâşii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să l aţâţe. – Din fr. banderille. Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98  banderílă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… …   Dicționar Român

  • capelină — CAPELÍNĂ, capeline, s.f. (med.) Bonetă sau bandă circulară (elastică sau ghipsată) folosită pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale etc. – Din fr. capeline. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • cervico — v. cervical. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  CERVIC(O) elem. gât, ceafă , col uterin . (< fr. cervic/o/, cf. lat. cervix, ceafă) Trimis de raduborza, 29.11.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • gros — GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”