gros

gros
GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secţiunea mai mare cuprinsă între ileon şi anus. ♦ (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Dezvoltat mult în lăţime. ♦ (pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obişnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază. Strat gros. ♢ expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimţit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimţit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este ţesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu; dens. ♦ fig. (Despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. II. adj. fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. adv. 1. (pop. şi fam.) Mult, din plin, din belşug. Câştigă gros. 2. (înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. s.n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu. ♢ loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belşug. 2. (pop. şi fam.) Închisoare. v. s.m. (reg.) Buştean, trunchi; bârnă (groasă). – lat. grossus.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GROS2, groşi, s.m. Măsură folosită în comerţ pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăţi. ♢ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantităţi comerciale. – Din germ. Gros.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Gros ≠ subţire, piţigăiat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

GROS adj., s. 1. adj. v. gras. 2. adj. mare, voluminos. (Un tom, un dosar gros.) 3. s. mulţime, (înv. şi pop.) mijloc, (înv.) greime, greu, temei, toi. (grosul armatei.) 4. adj. v. borcănat. 5. adj. v. dens. 6. adj. v. adânc. 7. adj. v. călduros. 8. adj. adânc, grav, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce grosoasă; un timbru gros.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GROS adj., s. v. bădăran, grosolan, ignorant, incult, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvăţat, nepoliticos, ordinar, prost, simplu, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GROS s. v. arest, buştean, butuc, buturugă, ciot, închisoare, obadă, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gros adj. m., pl. groşi; f. sg. groásă, pl. groáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

gros (buştean, bârnă) s. m., pl. groşi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

gros (majoritate, închisoare) s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GROS1 adv. pop. fam. În cantitate mare; mult. ♢ Din gros din plin; din belşug. /<lat. grossus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GROS2 groásă (groşi, groáse) (în opoziţie cu subţire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinţă şi diametru mare. Stâlp gros. 2) (despre fiinţe sau despre părţile corpului lor) Care are multă grăsime; gras. ♢ (A fi) gros de (sau la) obraz a) (a fi) neruşinat; b) (a fi) nesimţit. 3) pop. (despre femei) Care este gravidă; însărcinată. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ♢ gros la pungă cu mulţi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare între bază şi suprafaţă. 6) Care are dimensiunea secţiunii transversale în plan orizontal mare. Perete gros. 7) (despre ţesături) Care este ţesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepătruns; des; dens. Ceaţă groasă. Umbră groasă. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilaţii cu frecvenţă joasă; profund; jos; grav. /<lat. grossus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GROS3 n. Parte mai numeroasă, mai mare din ceva (dintr-un colectiv, dintr-un ansamblu de obiecte, dintr-o lucrare etc.). /<lat. grossus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gros (groásă), adj.1. Gras. – 2. Dens. – 3. Voluminos. – 4. Adînc. – 5. Mare, important, numeros. – 6. Comun, ordinar, vulgar. – 7. (adj. f.) Despre femei, însărcinată. – 8. (s.m.) Bîrnă, grindă. – 9. (s.n.) Butuc, instrument. – 10. (s.n.) Închisoare, temniţă. – 11. (s.n.) Parte mai importantă. – Mr., megl., istr. gros. lat. grŏssum (Puşcariu 741; Candrea-Dens., 768; REW 3881; DAR), cf. it., port. grosso, prov., fr., cat. gros, sp. grueso. Pentru der. uzului 10 din 9, cf. Bogrea,, Dacor., III, 411. – Der. grosime, s.f. (circumferinţă; înv., gros, parte mai importantă; înv., grosolănie); groşar, s.m. (temnicer); grosărit (var. grosărie), s.n. (contribuţie cerută de obicei în sec. XVIII de către aşa numiţii ispravnici de judeţ delicvenţilor care doreau să scape de închisoare); grosoman, s.m. (mojic, bădăran), cu suf. expresiv -man; groscior, s.n. (smîntînă); grosciori, vb. (a scoate caimacul); îngroşa, vb. (a face să fie gros; a creşte, a spori; a se îngrăşa; a deveni dens, a condensa; a lăsa grea o femeie; a da importanţă); îngroşetor, adj. (care se îngraşă, care îngroaşă); îngroşetură, s.f. (acţiunea de a spori sau a deveni dens). – Din rom. provin rut. grušati se "a se prinde laptele", gruševina "lapte prins" (Capidan, Dacor., II, 677).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • gros — gros …   Dictionnaire des rimes

  • gros — gros, grosse [ gro, gros ] adj., adv. et n. • 1080; lat. imp. grossus I ♦ Adj. 1 ♦ (Choses) Qui, dans son genre, dépasse la mesure ordinaire, moyenne. Une grosse pierre. Gros nuage, grosse vague. Grosse goutte. ⇒ large. Gros paquet, grosse valise …   Encyclopédie Universelle

  • gros — gros, osse (grô, grô s ; il est probable qu au XVIIe siècle on prononçait grosse comme bosse, rosse ; du moins la Fontaine, Fabl. I, 7, fait rimer grosse avec colosse) adj. 1°   Qui a beaucoup de circonférence, de volume. 2°   Il se dit de la… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • gros — GROS, [gr]osse. adj. Qui a beaucoup de circonference & de volume. Il est opposé a menu. Gros arbre, grosse boule gros homme. il est gros & gras. gros bras. gros ventre, &c. un gros volume in folio. grosse teste. grosse jambe. femme grosse d… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • gros — Gros, m. adject. Est l opposite de Gresle et Menu, et signifie toute chose espaisse et fournie, comme, Un gros arbre, un gros caillou, un gros tronc, et semblables, à la difference d un arbre, caillou, et tronc menu et de petit volume, Crassus,… …   Thresor de la langue françoyse

  • GROS (A. J.) — GROS ANTOINE JEAN baron (1771 1835) Les parents de Gros étaient miniaturistes, et il fut grâce à eux introduit dans le milieu artistique parisien. Lui même entra très jeune, en 1785, dans l’atelier de David, qui devait beaucoup plus tard, lors de …   Encyclopédie Universelle

  • Gros — Datos País …   Wikipedia Español

  • Gros — Sn Hauptmasse erw. fremd. Erkennbar fremd (17. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus frz. gros m., einer Substantivierung von frz. gros dick, beträchtlich , aus l. grossus. Mit anderer Bedeutungsspezialisierung Grossist Großhändler , das im Deutschen… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Gros cœur — Gros Cœurs Gros Cœurs est un film belge réalisé par Pierre Joassin en 1987. Sommaire 1 Fiche technique 2 Synopsis 3 Distribution 4 Liens externes …   Wikipédia en Français

  • Gros — (del cat. «gros», grueso) 1 m. *Moneda antigua de Navarra que valía dos sueldos. 2 *Moneda de cobre de varios estados *alemanes. En gros (ant.). En grueso. * * * gros. (Del cat. gros, grueso). m. Moneda antigua de Navarra, que valía dos sueldos.… …   Enciclopedia Universal

  • groş — GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină de argint, care a circulat odinioară şi în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GROŞ, groşi, s.m. Monedă străină… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”