- gros
- GROS1, GROÁSĂ, groşi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, groşi, s.m. I. adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinţa mai mari decât dimensiunile obişnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secţiunea mai mare cuprinsă între ileon şi anus. ♦ (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Dezvoltat mult în lăţime. ♦ (pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depăşeşte prin volum dimensiunile obişnuite; voluminos. Carte groasă. ♢ expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obişnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafaţă în adâncime sau de la suprafaţă până la bază. Strat gros. ♢ expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimţit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimţit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este ţesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu; dens. ♦ fig. (Despre întuneric, umbră, ceaţă etc.) Adânc, compact. II. adj. fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. adv. 1. (pop. şi fam.) Mult, din plin, din belşug. Câştigă gros. 2. (înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. s.n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelaşi fel); greu. ♢ loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belşug. 2. (pop. şi fam.) Închisoare. v. s.m. (reg.) Buştean, trunchi; bârnă (groasă). – lat. grossus.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GROS2, groşi, s.m. Măsură folosită în comerţ pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăţi. ♢ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantităţi comerciale. – Din germ. Gros.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Gros ≠ subţire, piţigăiatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGROS adj., s. 1. adj. v. gras. 2. adj. mare, voluminos. (Un tom, un dosar gros.) 3. s. mulţime, (înv. şi pop.) mijloc, (înv.) greime, greu, temei, toi. (grosul armatei.) 4. adj. v. borcănat. 5. adj. v. dens. 6. adj. v. adânc. 7. adj. v. călduros. 8. adj. adânc, grav, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce grosoasă; un timbru gros.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGROS adj., s. v. bădăran, grosolan, ignorant, incult, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvăţat, nepoliticos, ordinar, prost, simplu, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGROS s. v. arest, buştean, butuc, buturugă, ciot, închisoare, obadă, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegros adj. m., pl. groşi; f. sg. groásă, pl. groáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgros (buştean, bârnă) s. m., pl. groşiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgros (majoritate, închisoare) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGROS1 adv. pop. fam. În cantitate mare; mult. ♢ Din gros din plin; din belşug. /<lat. grossusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGROS2 groásă (groşi, groáse) (în opoziţie cu subţire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinţă şi diametru mare. Stâlp gros. 2) (despre fiinţe sau despre părţile corpului lor) Care are multă grăsime; gras. ♢ (A fi) gros de (sau la) obraz a) (a fi) neruşinat; b) (a fi) nesimţit. 3) pop. (despre femei) Care este gravidă; însărcinată. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ♢ gros la pungă cu mulţi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare între bază şi suprafaţă. 6) Care are dimensiunea secţiunii transversale în plan orizontal mare. Perete gros. 7) (despre ţesături) Care este ţesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se împrăştie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepătruns; des; dens. Ceaţă groasă. Umbră groasă. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilaţii cu frecvenţă joasă; profund; jos; grav. /<lat. grossusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGROS3 n. Parte mai numeroasă, mai mare din ceva (dintr-un colectiv, dintr-un ansamblu de obiecte, dintr-o lucrare etc.). /<lat. grossusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgros (groásă), adj. – 1. Gras. – 2. Dens. – 3. Voluminos. – 4. Adînc. – 5. Mare, important, numeros. – 6. Comun, ordinar, vulgar. – 7. (adj. f.) Despre femei, însărcinată. – 8. (s.m.) Bîrnă, grindă. – 9. (s.n.) Butuc, instrument. – 10. (s.n.) Închisoare, temniţă. – 11. (s.n.) Parte mai importantă. – Mr., megl., istr. gros. lat. grŏssum (Puşcariu 741; Candrea-Dens., 768; REW 3881; DAR), cf. it., port. grosso, prov., fr., cat. gros, sp. grueso. Pentru der. uzului 10 din 9, cf. Bogrea,, Dacor., III, 411. – Der. grosime, s.f. (circumferinţă; înv., gros, parte mai importantă; înv., grosolănie); groşar, s.m. (temnicer); grosărit (var. grosărie), s.n. (contribuţie cerută de obicei în sec. XVIII de către aşa numiţii ispravnici de judeţ delicvenţilor care doreau să scape de închisoare); grosoman, s.m. (mojic, bădăran), cu suf. expresiv -man; groscior, s.n. (smîntînă); grosciori, vb. (a scoate caimacul); îngroşa, vb. (a face să fie gros; a creşte, a spori; a se îngrăşa; a deveni dens, a condensa; a lăsa grea o femeie; a da importanţă); îngroşetor, adj. (care se îngraşă, care îngroaşă); îngroşetură, s.f. (acţiunea de a spori sau a deveni dens). – Din rom. provin rut. grušati se "a se prinde laptele", gruševina "lapte prins" (Capidan, Dacor., II, 677).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
