crunt

CRUNT, -Ă, crunţi, -te, adj. 1. (Despre oameni şi manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ♢ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ♢ (Şi adv.) fig. Foarte mult, foarte tare; straşnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (înv. şi reg.) Plin de sânge, însângerat. – lat. cruentus.

Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverşunat. 3. adj. v. atroce.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



crunt adj. m., pl. crunţi; f. sg. crúntă, pl. crúnte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CRUN//T crunttă (cruntţi, cruntte) 1) (despre persoane) Care provoacă suferinţe grave; extrem de crud; atroce; feroce. 2) (despre lupte, bătălii) Care se caracterizează prin înverşunare, prin cruzime; crâncen. 3) Care este plin de sânge; însângerat. /<lat. cruentus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



crunt (crúntă), adj. – 1. Plin de sînge, însîngerat. – 2. Sîngeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, îngrozitor. lat. cruentus (Puşcariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento. – Der. crunta vb. (a însîngera, a umple de sînge; a tăia, a răni); încrunta, vb. (a însîngera; a tăia, a răni; a încreţi; refl., a-şi încreţi fruntea, a se uita urît), la care ultimele sensuri par să aparţină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Puşcariu 824; Candrea-Dens., 415; şi DAR direct din lat. cruentare); încruntătură, s.f. (pată de sînge; privire ameninţătoare); încruntător, adj. (crud, sălbatic), înv.; descrunta, vb. (a linişti, a potoli). În toate cuvintele, sensul etimologic este înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER