încruntătură

ÎNCRUNTĂTÚRĂ, încruntături, s.f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfăţişare încruntată (1); cută pe frunte, între sprâncene. 2. (înv.) Urmă, pată de sânge. – Încrunta + suf. -ătură.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



încruntătúră s. f., g.-d. art. încruntătúrii; pl. încruntătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNCRUNTĂTÚR//Ă încruntăturăi f. 1) Cută (pe frunte sau între sprâncene) apărută ca semn de nemulţumire sau de încordare. 2) Expresie încruntată a feţei. /a (se) încrunta + suf. încruntăturăătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX