- zbârci
- ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreţi, a se rida. ♢ expr. (intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – cf. bg. b ă r č a.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZBẤRCI2, zbârciuri, s.n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZBÂRCÍ1, zbârcésc, vb. IV. zbârci 2. tranz. A face să tremure (o suprafaţă netedă, oglinda apei, etc.). (din zbâr prin încrucişare cu bg. bărčă = a încreţi [deriv. directă din bg. e dificilă d.p.d.v. fonetic])Trimis de tavi, 29.05.2004. Sursa: DERZBÂRCÍ3, zbârcésc, vb. IV. intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigătul zbâr sau zbârci, folosit pentru a intimida jucătorul aflat la rând)Trimis de tavi, 29.05.2004. Sursa: DERZBÂRCI s. v. creţ, cută, dungă, încreţitură, rid, zbârcitură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeZBÂRCÍ vb. 1. v. rida. 2. (pop.) a se pomăi, (reg.) a se pomi, a se pomisi. (După boală i s-a zbârci trupul.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezbârci s. n., pl. zbârciuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficzbârcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbârcésc, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbârceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ZBÂRC//Í zbârciésc 1. intranz. : zbârci din nas a) a manifesta nemulţumire; b) a fi mofturos; a face mofturi. 2. tranz. : zbârci sprâncenele a lua o înfăţişare supărată; a se încrunta. /cf. bulg. bărţaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ZBÂRC//Í mă zbârciésc intranz. 1) (despre piele) A face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreţi; a se cuta. 2) fig. A manifesta nemulţumire printr-o grimasă; a se încreţi. /cf. bulg. bărţaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.