- cuta
- CUTÁ, cutez, vb. I. 1. tranz. A încreţi, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, creţuri; a plia, a drapa. ♦ refl. (Despre scoarţa pământului) A suferi o cutare2. 2. refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A cuta ≠ a descreţiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCUTÁ vb. 1. v. plisa. 2. v. drapa. 3. (geol.) a (se) încreţi. (Suprafaţa pământului s-a cuta în urma seismului.) 4. v. rida. 5. v. încreţi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecutá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cuteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CUT//Á cutaéz tranz. 1) (rochii, fuste, ţesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cutăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CUT//Á mă cutaéz intranz. 1) (despre produse textile, confecţii etc.) A face cute. 2) (despre scoarţa terestră) A se deforma în cute sub acţiunea proceselor interne. 3) (despre piele, faţă etc.) A căpăta cute; a se încreţi; a se zbârci; a se rida. /Din cutăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.