- cută
- CÚTĂ, cute, s.f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încreţitură, fald, creţ, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o ţesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încreţitură a scoarţei pământului, formată sub acţiunea forţelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creţ. – Din bg. kuta.Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98CÚTĂ s. 1. creţ, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (cută a unei rochii.) 2. v. boţitură. 3. îndo-itură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (cută la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (geol.) încreţitură. (cută a scoarţei terestre.) 5. v. încreţitură. 6. v. rid.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecútă s. f., pl. cúteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÚT//Ă cutăe f. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încreţitură a pielii (mai ales pe faţă); rid; zbârcitură; creţ. 3) Încreţitură a scoarţei pământeşti, apărută sub acţiunea forţelor tectonice. /<bulg. kutaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcútă (cúte), s.f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încreţitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem "piele" (Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Puşcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις "crestătură, incizie". Cealaltă explicaţie, bazată pe bg. skut "margine, tiv" (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaştem, şi care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.