îmbrăţişa

îmbrăţişa
ÎMBRĂŢIŞÁ, îmbrăţişez, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănţui cu braţele, a (se) strânge în braţe (în semn de afecţiune). ♦ tranz. fig. A înconjura din toate părţile; a învălui. 2. tranz. fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. tranz. fig. A-şi însuşi o idee, o doctrină, o concepţie. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a conţine. [var.: (reg.) îmbrăţoşá vb. I] – În + brăţiş (reg.).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMBRĂŢIŞÁ vb. 1. a (se) cuprinde, a (se) înlănţui, a (se) prinde. (Se îmbrăţişa de mijloc.) 2. a strânge. (A îmbrăţişat fata.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎMBRĂŢIŞÁ vb. v. adopta, cuprinde, însuşi, primi, prinde, vedea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îmbrăţişá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrăţişéz, 1 pl. îmbrăţişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbrăţişéze; ger. îmbrăţişând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMBRĂŢIŞ//Á îmbrăţişaéz tranz. 1) A înconjura cu braţele (pentru a-şi demonstra dragostea sau afecţiunea); a strânge în braţe; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide să urmeze, acceptând ca bun. 3) fig. (profesii, ocupaţii) A alege drept domeniu de activitate permanentă. 4) fig. (despre lucruri) A conţine în sfera sa (în mod global). Romanul acesta îmbrăţişaează o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /în + brăţiş (braţ)
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMBRĂŢIŞ//Á mă îmbrăţişaéz intranz. A face (concomitent) schimb de strângeri în braţe (unul cu altul); a se cuprinde. /în + brăţiş (braţ)
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • cuprinde — CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) îmbrăţişa. ♦ (înv.) A lua prizonier; a captura. 2. fig. A îmbrăţişa cu privirea; a vedea; a înţelege, a… …   Dicționar Român

  • strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr …   Dicționar Român

  • braţ — BRAŢ, braţe, s.n. 1. Segment al membrului superior cuprins între cot şi umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ♢ loc. adv. În braţe = cu braţele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a… …   Dicționar Român

  • gât — GÂT, gâturi, s.n. 1. Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ♢ expr. A se arunca (sau a se agăţa etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrăţişa (cu căldură) pe cineva; b) a copleşi, a… …   Dicționar Român

  • piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… …   Dicționar Român

  • prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… …   Dicționar Român

  • păgấn — păgîn ( ni), s.m. – Necredincios. – Mr. pîngîn, megl. păngǫn. lat. paganus (Diez, I, 300; Puşcariu 1244; Candrea Dens., 1308; REW 6141), cf. alb. pëgërë (Philippide, II, 649), it., sp. pagano, prov., cat. pagá, fr. païen, port. pagao. Pentru… …   Dicționar Român

  • îmbrăţişare — ÎMBRĂŢIŞÁRE, îmbrăţişări, s.f. Acţiunea de a (se) îmbrăţişa şi rezultatul ei; cuprindere în braţe; p. ext. mângâiere. [var.: (reg.) îmbrăţoşáre s.f.] – v. îmbrăţişa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMBRĂŢIŞÁRE s. îmbrăţişat,… …   Dicționar Român

  • împresura — ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. tranz. 1. A înconjura din toate părţile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu braţele, cu mâinile; a îmbrăţişa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (înv.) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [prez. ind. şi:… …   Dicționar Român

  • înlănţui — ÎNLĂNŢUÍ, înlắnţui, vb. IV. tranz. 1. A pune, a lega în lanţuri; a încătuşa. 2. A cuprinde pe cineva (cu braţele). – v. îmbrăţişa. 3. fig. A captiva, a subjuga, a încânta, a fermeca. 4. A aşeza în rând, a lega unul de altul, a coordona, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”