zdrenţuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zdrenţuiésc, imperf. 3 sg. zdrenţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zdrenţuiáscã … Romanian orthography
petici — PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare şi în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăţi într o … Dicționar Român
destrăma — DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ fig. A se… … Dicționar Român
ferfeniţi — FERFENIŢÍ, ferfeniţesc, vb. IV. refl. şi tranz. (pop. şi fam.) A (se) zdrenţui, a (se) sfâşia. [var.: ferfeniţá vb. I] – Din ferfeniţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FERFENIŢÍ vb … Dicționar Român
sfâşia — SFÂŞIÁ, sfấşii, vb. I. tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâşii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ♢ expr. A sfâşia (sau, refl., a i se sfâşia) cuiva inima = a produce… … Dicționar Român
hărtăni — HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) face bucăţi; a (se) ferfeniţi, a (se) sfâşia, a (se) zdrenţui. – Din hartan. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂRTĂNÍ vb. v. zdrenţui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
jerpeli — JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl (Despre îmbrăcăminte, cărţi etc.) A se învechi şi a se rupe; a se uza; a se zdrenţui. ♦ tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – et. nec. Trimis de cata, 28.04.2002. Sursa: DEX 98 JERPELÍ vb. v. zdrenţui.… … Dicționar Român
vărzui — VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. tranz. (fam.) A rupe, a zdrenţui, a degrada, a face ferfeniţă o carte, un caiet etc. – varză + suf. ui. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VĂRZUÍ vb. v. agita, colcăi, destrăma, fer feniţi, foi, forfoti,… … Dicționar Român
ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… … Dicționar Român
ferfeli — ferfelí ( lésc, ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîşia, a zdrenţui. – var. (numai sensul 2) ferfeniţi. Creaţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puţin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparţine aceleaşi… … Dicționar Român
