forfoti — FORFOTÍ, forfotesc, vb. IV. intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mişuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbuşit; a clocoti încet, potolit. – Formaţie onomatopeică. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
risipi — RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦… … Dicționar Român
sfâşia — SFÂŞIÁ, sfấşii, vb. I. tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâşii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ♢ expr. A sfâşia (sau, refl., a i se sfâşia) cuiva inima = a produce… … Dicționar Român
spulbera — SPULBERÁ, spúlber, vb. I. Tranz şi refl. 1. A (se) ridica în vârtej şi a (se) duce departe (împrăştiindu se); a (se) risipi, a (se) împrăştia. 2. fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – lat. *expulverare. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa … Dicționar Român
vărzuit — VĂRZUÍT, Ă, vărzuiţi, te, adj. (fam.; despre cărţi, caiete etc.) Rupt, zdrenţuit, degradat. – v. vărzui. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
zdrenţui — ZDRENŢUÍ, zdrenţuiesc, vb. IV. refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâşia; a se preface în zdrenţe. ♢ tranz. I a zdrenţuit haina. [var.: trenţuí vb. IV] – Zdreanţă + suf. ui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
