ferfeniţit — FERFENIŢÍT1 s.n. (pop. şi fam.) Faptul de a (se) ferfeniţi; ferfeniţire. – v. ferfeniţi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FERFENIŢÍT2, Ă, ferfeniţiţi, te, adj. (pop. şi fam.) Sfâşiat în bucăţi, zdrenţuit; ferfeniţos. – … Dicționar Român
ferfeniţire — FERFENIŢÍRE, ferfeniţiri, s.f. (pop. şi fam.) Acţiunea de a (se) ferfeniţi şi rezultatul ei; ferfeniţit1. – v. ferfeniţi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ferfeniţíre s. f., pl. ferfeniţíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
petici — PETICÍ, peticesc, vb. IV. 1. tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haină ruptă, un obiect stricat etc.; a cârpi. ♦ (fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare şi în mod provizoriu; a cârpăci. ♦ A îmbunătăţi într o … Dicționar Român
ferfeli — ferfelí ( lésc, ít), vb. – 1. A murdări. – 2. A sfîşia, a zdrenţui. – var. (numai sensul 2) ferfeniţi. Creaţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 190). Mai puţin probabilă este der. de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparţine aceleaşi… … Dicționar Român
ferfeniţa — FERFENIŢÁ vb. I v. ferfeniţi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
ferfeniţă — FÉRFENIŢĂ s.f. (pop. şi fam.) Zdreanţă. ♢ loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniţă = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniţi. ♦ (Adverbial) În zdrenţe, numai zdrenţe. S a întors ferfeniţă. [var.: (reg.) férfeliţă s.f.] – cf … Dicționar Român
hărtăni — HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) face bucăţi; a (se) ferfeniţi, a (se) sfâşia, a (se) zdrenţui. – Din hartan. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂRTĂNÍ vb. v. zdrenţui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
sfâşia — SFÂŞIÁ, sfấşii, vb. I. tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâşii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ♢ expr. A sfâşia (sau, refl., a i se sfâşia) cuiva inima = a produce… … Dicționar Român
zdrenţui — ZDRENŢUÍ, zdrenţuiesc, vb. IV. refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâşia; a se preface în zdrenţe. ♢ tranz. I a zdrenţuit haina. [var.: trenţuí vb. IV] – Zdreanţă + suf. ui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
zdrenţuire — A SE ZDRENŢU//Í pers. 3 se zdrenţuireiéşte intranz. (despre haine, cărţi etc.) A se preface în zdrenţe; a se rupe în bucăţi (prin uzare); a se ferfeniţi. /zdreanţă + suf. zdrenţuireui Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: NODEX … Dicționar Român
