jerpelit — JERPELÍT, Ă, jerpeliţi, te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărţi etc.) Învechit şi rupt2, uzat; degradat, zdrenţuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrenţăros. – v. jerpeli. Trimis de cata, 28.04.2002. Sursa: DEX 98 JERPELÍT adj. v. zdrenţuit. Trimis… … Dicționar Român
jerpelire — JERPELÍRE s.f. Acţiunea de a (se) jerpeli şi rezultatul ei. – v. jerpeli. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 jerpelíre s. f., g. d. art. jerpelírii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
ponosi — PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. tranz. 1. (pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să şi piardă aspectul şi coloritul iniţial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuinţare îndelungată). ♢ refl. Haina s a ponosit. 2. (înv. şi reg.) A… … Dicționar Român
uza — UZÁ, uzez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuinţare îndelungată). ♦ refl. fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ refl. fig. (Despre cuvinte, construcţii, figuri de stil) … Dicționar Român
drăpăli — drăpălí ( lésc, ít), vb. – (Trans.) A strica, a distruge. Creaţie expresivă, cf. jerpeli, hărtăni, drămăli. Trimis de blaurb, 10.08.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
jabă — JÁBĂ interj. v. marş. Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime jábă s. f. Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic JÁBĂ f. Boală a oilor care provoacă somnolenţa şi învineţeşte carnea. /Orig. nec. Trimis de siveco, 25.10 … Dicționar Român
japcă — JÁPCĂ s.f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forţa şi pe nedrept. – Din bg. žabka laţ, cursă . Trimis de claudia, 03.03.2002. Sursa: DEX 98 jápcă s. f., Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic JÁPC//Ă f: A lua cu japcă a… … Dicționar Român
jigări — JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. refl. (fam.) 1. A şi pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv). Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JIGĂRÍ vb. v. slăbi. Trimis … Dicționar Român
zdrenţui — ZDRENŢUÍ, zdrenţuiesc, vb. IV. refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâşia; a se preface în zdrenţe. ♢ tranz. I a zdrenţuit haina. [var.: trenţuí vb. IV] – Zdreanţă + suf. ui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
