uza

UZÁ, uzez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuinţare îndelungată). ♦ refl. fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ refl. fig. (Despre cuvinte, construcţii, figuri de stil) A-şi pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuinţare). 2. intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuinţa. – Din fr. user.

Trimis de ana_zecheru, 01.08.2002. Sursa: DEX '98



UZÁ vb. I. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. zdrenţui. 4. v. roade. II. 1. v. folosi. 2. a (se) folosi, a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (uza de diverse tertipuri.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



uzá vb., ind. prez. 1 sg. uzéz, 3 sg. şi pl. uzeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A UZ//Á uzaéz 1. tranz. A face să se uzeze; a ponosi; a jerpeli. uza metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punând în aplicare; a se folosi. uzaează o tehnologie nouă. /<fr. user

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE UZ//Á se uzaeáză intranz. 1) (despre lucruri) A se învechi prin întrebuinţare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-şi slei forţele fizice; a-şi ruina sănătatea; a se consuma. 3) (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospeţimea. /<fr. user

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



UZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦ refl. (fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma. 2. intr. A întrebuinţa, a se folosi de... [< fr. user, it. usare].

Trimis de LauraGellner, 24.06.2007. Sursa: DN



UZÁ vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de... (< fr. user)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN