mers — s.n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mişcare dintr un loc în altul; umblet, mergere. ♢ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broşură care cuprinde acest orar. ♢ loc. adv. Din mers … Dicționar Român
alură — ALÚRĂ s.f. 1. Fel de a se mişca; mers, umblet; (rar) înfăţişare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfăşoară o acţiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfăşoară un eveniment, o întâmplare … Dicționar Român
cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… … Dicționar Român
călcătură — CĂLCĂTÚRĂ, călcături, s.f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. ătură. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂLCĂTÚRĂ s. v. mers. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime călcătúră s. f., g. d. art. călcătúrii; … Dicționar Român
merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… … Dicționar Român
pas — PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărţi pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe. Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX 98 PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum … Dicționar Român
purtare — PURTÁRE, purtări, s.f. Acţiunea de a (se) purta şi rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe braţe). 2. Folosire, întrebuinţare. ♢ loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălţăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele,… … Dicționar Român
umblătură — UMBLĂTÚRĂ, umblături, s.f. (pop.) Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. ătură. Trimis de cata, 07.04.2003. Sursa: DEX 98 UMBLĂTÚRĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă umblătură, a reuşit.) … Dicționar Român
alergătură — ALERGĂTÚRĂ, alergături, s.f. Alergare. ♢ expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanţă. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du te vino. ♢ expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuinţat la… … Dicționar Român
circulaţie — CIRCULÁŢIE, circulaţii, s.f. Faptul de a circula. 1. Mişcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicaţie. ♦ spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mişcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui… … Dicționar Român
