alură

ALÚRĂ s.f. 1. Fel de a se mişca; mers, umblet; (rar) înfăţişare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfăşoară o acţiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfăşoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure.

Trimis de ana_zecheru, 19.03.2003. Sursa: DEX '98



ALÚRĂ s. v. atitudine, port, poză, poziţie, ţinută.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



alúră s. f. [u pron. fr. ü], g.-d. art. alúrii, pl. alúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ALÚRĂ aluri f. 1) Fel de a merge; umblet; mers. 2) Ritm al unei competiţii sportive. [G.-D. alurii] /<fr. allure

Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: NODEX



ALÚRĂ s.f. Fel de a se mişca; mers, umblet; înfăţişare. ♦ Unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului. ♦ Fel de a acţiona, de a se purta; purtare, comportare; (spec.) ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă. [pron. -liu-. / < fr. allure].

Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DN



ALÚRĂ Lü/ s. f. 1. mod de deplasare a unui animal, vehicul. 2. fel de a merge; ţinută, aspect; înfăţişare. 3. fel de a acţiona, de a se purta; ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă. 4. poziţia vântului faţă de o navă. 5. unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului. (< fr. allure)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN