tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul … Dicționar Român
ascuţit — ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ASCUŢÍT2, Ă, ascuţiţi, te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade.… … Dicționar Român
tăietor — TĂIETÓR2, tăietori, s.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea (sacrifica) animalelor în abator. ♦ (înv.) Omorâtor, ucigaş. – Din tăia + suf. (ă) tor. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM … … Dicționar Român
ager — ÁGER, Ă, ageri, e, adj. 1. Iute în mişcări; sprinten. 2. Isteţ, deştept. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (înv.; despre obiecte) Tăios, ascuţit. – lat. agilis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ager ≠… … Dicționar Român
incisiv — INCISÍV1, incisivi, s.m. (Şi în sintagma dinţi incisivi) Fiecare dintre dinţii laţi, cu rădăcinile neramificate, aflaţi în planul anterior al arcadelor dentare, sus şi jos, şi folosiţi pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive. Trimis de… … Dicționar Român
subţire — SUBŢÍRE, subţiri, adj. I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. ♢ expr. Subţire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit. ♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt. ♦ (Despre părţi ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lăţime… … Dicționar Român
tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… … Dicționar Român
tăiat — TĂIÁT1 s.n. Faptul de a (se) tăia. – v. tăia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂIÁT2, Ă, tăiaţi, te, adj. I. 1. Care este despărţit, separat în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; … Dicționar Român
tăietură — TĂIETÚRĂ, tăieturi, s.f. 1. Acţiunea de a tăia; (concr.) locul unde s a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafaţa rezultată dintr un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în… … Dicționar Român
Mateology — Ma te*ol o*gy (m[=a] t[ e]*[o^]l [ o]*j[y^]), n. [Gr. mataiologi a; ma taios useless, vain + lo gos discourse: cf. F. mat[ e]ologie.] A vain, unprofitable discourse or inquiry. [R.] [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
