tăietură

tăietură
TĂIETÚRĂ, tăieturi, s.f. 1. Acţiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafaţa rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei. ♦ Povârniş drept, prăpăstios; perete stâncos. 3. Croiala unei haine. ♦ fig. Linie, trăsătură, contur. 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii. 5. fig. (La pl.) Senzaţie de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri. 6. Ştersătură; fragment, text şters sau anulat. 7. Porţiune, articol decupat dintr-o tipăritură. [pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ătură.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FLORI-DE-TĂIETÚRĂ s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

TĂIETÚRĂ s. 1. v. despicătură. 2. v. croială. 3. (min.) şliţ. (tăietură într-un strat.) 4. v. anulare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

TĂIETÚRĂ s. v. circumcizie, curătură, înjunghietură, înţepătură, junghi, junghietură, linie, lumânărica-pământului, trăsătură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tăietúră s. f., g.-d. art. tăietúrii; pl. tăietúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TĂIETÚR//Ă tăieturăi f. 1) Loc tăiat. 2) Rană produsă de un obiect tăios. 3) Porţiune de pădure cu copacii tăiaţi. 4) Parte de text scoasă dintr-o publicaţie. 5) Linie care de-limitează forma unui obiect. 6) Croială a unei haine. 7) Fel de a tăia. 8) fig. Senzaţie de durere acută. /a tăia + suf. tăieturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • secţiune — SECŢIÚNE, secţiuni, s.f. 1. Faptul de a secţiona; tăietură, despărţire; (concr.) porţiune tăiată în urma secţionării; loc unde s a făcut o secţionare. 2. Suprafaţă rezultată prin intersecţia unui corp solid cu o suprafaţă (plană sau curbă). ♦… …   Dicționar Român

  • incizie — INCÍZIE, incizii, s.f. 1. (med.) Tăietură, secţionare făcută într un ţesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Tăietură făcută în scoarţa unui arbore, cu scopul de a opri şi de a dirija o cantitate mai mare de substanţe… …   Dicționar Român

  • butonieră — BUTONIÉRĂ, butoniere, s.f. Tăietură mică într o stofă, într o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (şi în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [pr.: ni e ] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • cresta — CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. tranz. A face tăieturi pe o suprafaţă sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin aşchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colţi, dinţi. ♢ expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj… …   Dicționar Român

  • falţ — FALŢ, falţuri, s.n. 1. Cleşte de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei. 2. Fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fălţuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea …   Dicționar Român

  • tapă — TÁPĂ, tape, s.f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcţie pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul loveşte cu toporul o dată pieziş şi altă dată orizontal.… …   Dicționar Român

  • cupură — CUPÚRĂ, cupuri, s.f. Tăietură; spec. articol, parte dintr un articol, anunţ etc. decupate dintr o publicaţie [pr.: cupüră] = Din fr. coupure. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cupúră s. f. [ pu pron. fr. pü ], g. d …   Dicționar Român

  • cupă — CÚPĂ1, cupe, s.f. 1. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice. ♦ Conţinutul unui astfel de vas sau de pahar. ♦ fig. Caliciu. 2. (pop.) Unitate de… …   Dicționar Român

  • spinteca — SPINTECÁ, spíntec, vb. I. tranz. 1. A despica cu un instrument ascuţit trupul (sau o parte a trupului) unei fiinţe, printr o tăietură lungă şi adâncă. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). ♦ A despica un… …   Dicționar Român

  • spintecătură — SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s.f. Tăietură lungă şi adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPINTECĂTÚRĂ s. 1.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”