- tapă
- TÁPĂ, tape, s.f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcţie pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul loveşte cu toporul o dată pieziş şi altă dată orizontal. – et. nec.Trimis de cata, 02.07.2004. Sursa: DEX '98TÁPĂ s. v. canea, cep, vrană.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÁPĂ s.f. 1. (mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcţia de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcţie din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTÁPĂ s. f. 1. (mar.; tehn.) capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. tăietură la baza arborilor pentru a le orienta direcţia de cădere la tăiere. 3. scobitură la capătul elementelor de construcţie din lemn, pentru a le putea îmbina. (< fr. tape)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.