butonieră

butonieră
BUTONIÉRĂ, butoniere, s.f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (şi în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.
Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

BUTONIÉRĂ s. cheotoare, (rar) încheietoare, (prin Transilv.) babă. (butonieră la o haină.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

butoniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. butoniérei; pl. butoniére
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BUTONIÉR//Ă butonierăe f. 1) Tăietură mică, făcută într-un obiect de îmbrăcăminte sau de lenjerie, cu marginile întărite, prin care se trece un nasture sau un buton. 2) Parte a reverului unei haine, unde se înfige o floare sau un mic obiect de podoabă. [G.-D. butonierei; Sil. -ni-e-] /<fr. boutonniere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

BUTONIÉRĂ s.f. 1. Deschizătură mică, tivită pe margine, la haine sau rufe, în care se încheie un nasture; mică tăietură în reverul unei haine bărbăteşti; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insignă etc. 2. (geol.) Depresiune excavată în zona centrală a unui dom (2), mărginită de cueste situate faţă în faţă şi închisă la un capăt în formă de potcoavă. [pron. -ni-e-. / < fr. boutonnière].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

BUTONIÉRĂ s. f. 1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbăteşti. 2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom1 (2), mărginită de cueste situate faţă în faţă. 3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent. (< fr. boutonière)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • butoniérã — s. f. (sil. ni e ), g. d. art. butoniérei; pl. butoniére …   Romanian orthography

  • babă — BÁBĂ, babe, s.f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinereţe; băbătie, babetă1. ♦ spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ♢ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele… …   Dicționar Român

  • cheotoare — CHEOTOÁRE, cheotori, s.f. 1. Mic ochi de aţă, de şiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbăteşti);… …   Dicționar Român

  • cocardă — COCÁRDĂ, cocarde, s.f. Insignă sau panglică (de obicei în culorile naţionale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. ♦ Floare artificială pe care o… …   Dicționar Român

  • descheia — DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. refl. (Despre obiecte compuse din bucăţi; p. ext. despre bucăţile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [pr.: che ia. –… …   Dicționar Român

  • încheietoare — ÎNCHEIETOÁRE s. (bot.; Sideritis montana) (reg.) urechea şoarecelui. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  ÎNCHEIETOÁRE s. v. butonieră, cheotoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  încheietoáre (la îmbrăcăminte, plantă) s …   Dicționar Român

  • chiotoare — CHIOTOÁRE s.f. v. cheotoare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  chiotoáre (chiotóri), s.f. – 1. Colţ al unei clădiri, format din împreunarea a doi pereţi. – 2. Stîlp, piatră de hotar. – 3. Articulaţie. – 4. Colţ al acoperişului. – 5.… …   Dicționar Român

  • descheiat — DESCHEIÁT, Ă, descheiaţi, te, adj. (Despre haine) Cu nasturii scoşi din butonieră; neîncheiat; (despre persoane) cu haina neîncheiată. [pr.: che iat. – var.: deschiát, ă adj.] – v. descheia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • ghizd — GHIZD, ghizduri, s.n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptuşeşte o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – cf. sl. g y z d a podoabă . Trimis de… …   Dicționar Român

  • mărţişor — MĂRŢIŞÓR, (1) mărţişoare, s.n., (2, 3, 4) mărţişori, s.m. 1. s.n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roşu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor şi fetelor, la 1 martie; marţ2. 2. s.m. (pop.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”