- mărţişor
- MĂRŢIŞÓR, (1) mărţişoare, s.n., (2, 3, 4) mărţişori, s.m. 1. s.n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roşu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor şi fetelor, la 1 martie; marţ2. 2. s.m. (pop.) Martie. 3. s.m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc şi cu flori galbene (Geum montanum). 4. s.m. (bot.; reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marţ2 + suf. -işor.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂRŢIŞÓR s. (pop.) marţ, (reg.) mărţăruş, mărţiguş. (Poartă mărţişor la butonieră.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMĂRŢIŞÓR s. v. ament, martie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemărţişór (nume popular al lunii martie) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmărţişór (bot.) s. m., pl. mărţişóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmărţişór (obiect) s. n., pl. mărtişoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂRŢIŞÓR1 m. 1) la sing. pop. A treia lună a anului; martie; marţ. 2) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze adânc crestate şi cu flori galbene. /marţ pop. + suf. mărţişorişorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMĂRŢIŞ//ÓR2 mărţişoroáre n. Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roşie şi albă, care se poartă în cursul lunii martie ca simbol al primăverii. /marţ pop. + suf. mărţişorişorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.