- descheia
- DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. refl. (Despre obiecte compuse din bucăţi; p. ext. despre bucăţile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [pr.: -che-ia. – var.: deschiá vb. I] – lat. disclavare.Trimis de LauraGellner, 11.07.2004. Sursa: DEX '98A descheia ≠ a încheiaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESCHEIÁ vb. (Ban. şi Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-şi descheia nasturii; a se descheia la haină.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedescheiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. deschéi, 3 sg. şi pl. deschéie, 1 pl. descheiém; ger. descheíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESCHEIÁ deschéi tranz. 1) (nasturi) A scoate din butonieră. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte încheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etc.). 3) (obiecte alcătuite din mai multe bucăţi) A face să se descheie. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DESCHEIÁ pers. 3 se deschéie intranz. (despre obiecte alcătuite din mai multe bucăţi) A se desprinde de la încheieturi. [Sil. des-cheia] /<lat. disclavareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.