- secţiune
- SECŢIÚNE, secţiuni, s.f. 1. Faptul de a secţiona; tăietură, despărţire; (concr.) porţiune tăiată în urma secţionării; loc unde s-a făcut o secţionare. 2. Suprafaţă rezultată prin intersecţia unui corp solid cu o suprafaţă (plană sau curbă). ♦ Aria unei secţiuni (2). 3. (tehn.) Schiţă reprezentând suprafaţa determinată de intersecţia unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesă. 4. (mat.) Intersecţie a două mulţimi. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SECŢIÚNE s. 1. v. secţionare. 2. v. bucată. 3. v. pro-fil. 4. diviziune, parte. (Lucrarea are trei mari secţiune.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesecţiúne (tăietură, tehnică, matematică) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. secţiúnii; pl. secţiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSECŢIÚN//E secţiunei f. 1) Tăietură făcută într-un corp şi locul unde s-a făcut această tăietură. 2) Porţiune căpătată în urma împărţirii unui spaţiu. 3) Suprafaţă formată prin întretăierea unui corp cu un plan. secţiune longitudinală. secţiune transversală. secţiune plană. [G.-D. secţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. section, lat. sectio, secţiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSECŢIÚNE s.f. 1. Faptul de a secţiona; tăietură (transversală) făcută într-un corp, într-un sistem tehnic etc.; locul unde s-a făcut această tăietură. ♦ Curbă obţinută prin intersectarea unei suprafeţe cu un plan. ♦ Suprafaţă care apare la întretăierea dintre un plan şi un sistem tehnic sau natural. 2. Desen care reprezintă detaliile unui corp care se găsesc la suprafaţa obţinută dacă s-ar tăia acel corp cu un plan. 3. (mat.) Intersecţie a două mulţimi. 4. v. secţie. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. section, lat. sectio < secare – a tăia].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSECŢIUNE s. f. 1. faptul de a secţiona; tăietură într-un corp, sistem tehnic etc. ♢ curbă prin intersectarea unei suprafeţe cu un plan. ♢ suprafaţă din întretăierea dintre un plan şi un sistem tehnic sau natural. 2. desen, forma şi dimensiunile unei secţiuni (1) printr-o construcţie sau element de construcţie, printr-o piesă, un corp etc. 3. (mat.) intersecţie a două mulţimi. 4. (lingv.) locul de întâlnire al protezei cu apodoza într-o perioadă (2). (< fr. section, lat. sectio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.