cupă

CÚPĂ¹, cupe, s.f. 1. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice. ♦ Conţinutul unui astfel de vas sau de pahar. ♦ fig. Caliciu. 2. (pop.) Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru). ♦ Cană, vas având această capacitate. 3. Trofeu în formă de cupă¹ (1), care se atribuie câştigătorului unei competiţii sportive; p. ext. competiţie sportivă desfăşurată în vederea câştigării unui astfel de premiu. ♦ Sistem de organizare şi de desfăşurare a unor competiţii sportive, în care câştigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă¹ (3). 4. Piesă metalică (în formă de vas deschis) montată la elevatoare şi la alte maşini şi în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră. 5. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie (Gentiana acantis). ♢ Compus: cupa-vacii = plantă agăţătoare cu frunze în formă de săgeată şi cu flori mari, albe, asemănătoare cu ale zorelelor (Calystegia sepium). – lat. cuppa (cu sensuri după fr. coupe), (2) magh. kupa.

Trimis de LauraGellner, 01.08.2004. Sursa: DEX '98



CÚPĂ², cupe, s.f. Una dintre culorile cărţilor de joc (în formă de inimă de culoare roşie). – Din ngr. kúpa.

Trimis de LauraGellner, 01.08.2004. Sursa: DEX '98



CÚPĂ³, cupe, s.f. Tăietură în croitorie; croială. – Din fr. coupe.

Trimis de LauraGellner, 01.08.2004. Sursa: DEX '98



CUPA-VÁCII s. v. volbură mare.

Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonime



CÚPĂ s. 1. (înv.) scafă, tas. (O cupă de vin.) 2. v. potir. 3. trofeu. (A câştigat cupă pusă în joc.) 4. (tehn.) blid, căuş, ciutură, (reg.) făcău. (cupă la roata morii.) 5. v. caliciu. 6. (bot.) cupa-vacii (Calyste-gia sepium) = (reg.) volbură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CÚPĂ s. (la cărţile de joc) 1. roşu. (Valetul de cupă.) 2. inimă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CÚPĂ s. v. mişină.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cúpa-vácii (bot.) s. f.

Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



cúpă (vas, croială, carte de joc) s. f., g.-d. art. cúpei; pl. cúpe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÚP//Ă¹ cupăe f. 1) Pahar de metal sau de sticlă, cu picior, lărgit în partea superioară. 2) Conţinutul unui astfel de pahar. 3) Trofeu ce constă dintr-un vas de metal care li se dă câştigătorilor unei competiţii sportive. 4) Competiţie sportivă desfăşurată pentru a câştiga un astfel de trofeu. 5) tehn. Căuş metalic montat la un elevator sau la o altă maşină, care serveşte pentru încărcarea sau ridicarea unor materiale (nisip, pământ, ciment etc.). cupăa excavatorului. /<fr. cuppa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÚP//Ă² cupăe f. Una dintre cele patru culori ale cărţilor de joc, reprezentând o figură în formă de inimă de culoare roşie. /<ngr. kupa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÚPĂ¹ s.f. 1. Vas de băut, de obicei mai mult larg decât înalt. ♦ Conţinutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. Vas de metal (preţios) care se acordă câştigătorului unei întreceri sportive ca premiu; (p. ext.) întrecere sportivă care se desfăşoară pentru un astfel de premiu. 3. Piesă de metal în formă de vas, care, fiind fixată pe un elevator, serveşte la ridicarea cerealelor, a pământului etc. 4. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].

Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN



CÚPĂ² s.f. 1. (Franţuzism; în croitorie) Tăietură, croială. 2. (La jocul de cărţi) Tăierea, separarea cărţilor în două părţi. [< fr. coupe].

Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN



cúpă (cúpe), s.f. – 1. Blid, vas de lemn. – 2. Cană. – 3. Pahar. – Mr. cupă. lat. cŭppa (Puşcariu 450; Candrea-Dens., 449; REW 2409; DAR), cel puţin cu primele sensuri ale cuvîntului; ultimul ar putea fi un împrumut din ngr. ϰοῦπα, alb. kupë (Philippide, II, 639), bg., sb., rut., tc., mag. kupa (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 322; Berneker 645; DAR), care se trag din acelaşi cuvînt lat. Din ngr. provine şi cupă, s.f. (inimă, la jocurile de cărţi). – Der. cupar, s.m. (paharnic, dregător al palatului domnesc însărcinat cu servirea vinului; primea darea numită cotărit); cupărie, s.f. (îndeletnicirea de paharnic); cupăresc, adj. (propriu paharnicului).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CÚPĂ¹ s. f. 1. vas de băut, pahar mai mult larg decât înalt, cu picior. ♢ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ♢ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu câştigătorului unei competiţii sportive; (p. ext.) întrecerea însăşi. 3. piesă metalică de forma unui recipient deschis, care, fixată pe un elevator, serveşte la încărcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. plantă cu tulpina foarte scurtă şi o singură floare, albastră azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



CÚPĂ² s. f. 1. (croitorie) tăietură, croială. 2. (la jocul de cărţi) tăierea, separarea cărţilor în două părţi. (< fr. coupe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN