tăinuitor

tăinuitor: TĂINUITÓR, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care tăinuieşte, care ascunde ceva. 2. s.m. şi f. Persoană care tăinuieşte fapta unui răufăcător, care adăposteşte o persoană urmărită de justiţie sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [pr.: -nu-i-] – Tăinui + suf. -tor.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

tăinuitór adj. m., s. m., pl. tăinuitóri; f. sg. şi pl. tăinuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TĂINUIT//ÓR tăinuitoroáre (tăinuitoróri, tăinuitoroáre) şi substantival Care tăinuieşte pe cineva sau ceva. [Sil. -nu-i-] /a tăinui + suf. tăinuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

fertiţă — fertíţă (fertíţe), s.f. – Amic, complice, tăinuitor. Origine necunoscută. Cuvînt de argou, poate legat de germ. Wārter pază . Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
iatac — IATÁC, iatacuri, s.n. 1. (reg.) Cameră (mică) de culcare; dormitor, budoar. 2. (înv.) Pat. [var.: ietác s.n.] – Din tc. yatak. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IATÁC s. v. cameră de culcare, dormitor, pat … Dicționar Român
taină — TÁINĂ, taine, s.f. 1. Ceea ce este neînţeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ♢ loc. adj. si adv. (înv.) De taină = intim, particular. (În religia creştină) Cina cea de taină =… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias