- trimitere
- TRIMÍTERE, trimiteri, s.f. 1. Acţiunea de a trimite şi rezultatul ei; trimis1. ♢ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătoreşti) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanţă de judecată. 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secţie sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secţii sau altui spital (de obicei specializate). 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârşitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare. [var.: trimétere s.f.] – v. trimite.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRIMÍTERE s. 1. v. expediere. 2. v. înaintare. 3. comunicare, transmitere. (trimitere unor veşti.)Trimis de siveco, 11.10.2007. Sursa: Sinonimetrimítere s. f., g.-d. art. trimíterii; pl. trimíteriTrimis de siveco, 18.06.2008. Sursa: Dicţionar ortograficTRIMÍTER//E trimiterei f. 1) v. A TRIMITE. 2) Indicaţie scrisă dată de o instituţie medicală unui pacient pentru tratament sau pentru consultaţie (la o altă instituţie sau la un medic specialist). 3) Notă bibliografică sau explicativă din josul unei pagini sau de la sfârşit. /v. a trimiteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.