declinare

declinare
DECLINÁRE, declinări, s.f. Acţiunea de a declina şi rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular şi la plural. Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleaşi mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competenţă = trimitere a unei pricini spre soluţionare la organul de jurisdicţie competent de către organul sesizat cu soluţionarea ei, care constată incompetenţa sa. – v. declina.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DECLINÁRE s. (gram.) declinaţie, flexiune nominală, (înv.) plecare. (declinare unui substantiv.)
Trimis de siveco, 22.03.2005. Sursa: Sinonime

declináre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. declinării; pl. declinări
Trimis de siveco, 15.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

DECLIN//ÁRE declinareări f. gram. 1) Schimbare a unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol după cazuri şi numere. 2) Clasă de substantive care se declină după acelaşi model. [G.-D. declinării] /v. a declina
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECLINÁRE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleaşi forme de flexiune. 2. Hotărâre prin care o instanţă îşi constată incompetenţa şi trimite cazul unei instanţe competente. [< declina].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DECLINÁRE s. f. 1. acţiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. clasă sau grupă de substantive care au aceleaşi forme de flexiune ori care folosesc aceleaşi mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) declinare de compentenţă = hotărâre prin care care o instanţă îşi constată incompetenţa şi trimite cazul unei instanţe competente. (< declina)
Trimis de raduborza, 15.02.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • declinare — [dal lat. declinare, der. di clinare chinare, piegare , col pref. de  ]. ■ v. intr. (aus. avere ) 1. a. [volgersi verso il basso] ▶◀ abbassarsi, calare, digradare, discendere, scendere. ◀▶ alzarsi, elevarsi, innalzarsi, salire. b. [del sole,… …   Enciclopedia Italiana

  • declinare — index deviate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • declinare — de·cli·nà·re v.intr. e tr. CO I. v.intr. (avere) I 1. di rilievo, scendere gradualmente verso il basso, digradare: la collina declina dolcemente verso il mare | estens., di pianeta, astro e sim., calare all orizzonte, tramontare: fin dove il sole …   Dizionario italiano

  • declinare — {{hw}}{{declinare}}{{/hw}}A v. intr.  (io declino ; aus. avere ) 1 Abbassarsi gradatamente | Volgere verso il basso: il paese declina verso il mare | Tramontare: il sole declina all orizzonte. 2 (fig.) Volgere alla fine: il giorno declina |… …   Enciclopedia di italiano

  • declinare — A v. intr. 1. abbassarsi, digradare, pendere, piegarsi, scendere □ (di astro, ecc.) tramontare, calare, coricarsi CONTR. alzarsi, innalzarsi, elevarsi, rizzarsi, salire □ sorgere, nascere 2. (fig.) volgere alla fine, sfiorire, tramontare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • declináre — s. f. (sil. cli ), g. d. art. declinärii; pl. declinäri …   Romanian orthography

  • décliner — [ dekline ] v. <conjug. : 1> • 1080 « détourner »; lat. declinare I ♦ V. tr. 1 ♦ Dr. Prétendre incompétent pour statuer. Décliner la compétence d une juridiction, d un juge. ⇒ déclinatoire, renvoi. Cour. Repousser (ce qui est proposé,… …   Encyclopédie Universelle

  • declina — DECLINÁ, declín, vb. I. 1. tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranz. (Rar; în expr.) A şi declina numele, calitatea etc. = a şi spune numele, calitatea etc.; a se… …   Dicționar Român

  • destourner — Destourner, act. acut. Est tirer quelqu un hors de son chemin à droit ou à gauche, luy faire faillir son chemin, A recta via deducere in obliquam dextrorsum aut sinistrorsum. Et par translation, faire abbandonner à quelqu un ce qu il fait, suit… …   Thresor de la langue françoyse

  • declinar — (Del lat. declinare, apartar, evitar.) ► verbo transitivo 1 Rechazar una cosa: ■ declinó la invitación del embajador; declinar una responsabilidad. SINÓNIMO rehusar ANTÓNIMO aceptar 2 GRAMÁTICA Poner una palabra declinable en los distintos casos …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/28251/declinare Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”