expediţie

EXPEDÍŢIE, expediţii, s.f. 1. Călătorie lungă (şi anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri ştiinţifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria ţară. 3. Expediere. ♢ Condică de expediţie = registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenţei expediate (expedia) de o instituţie sau de o întreprindere. – Din fr. expédition, lat. expeditio.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



EXPEDÍŢIE s. v. expediere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



expedíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. expedíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. expedíţiei; pl. expedíţii, art. expedíţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXPEDÍŢI//E expediţiei f. 1) Călătorie lungă, întreprinsă de un grup de persoane, cu anumite scopuri. expediţie geologică. 2) Campanie militară pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria ţară. 3) Trimitere de mărfuri, de corespondenţă etc. la o anumită adresă. [G.-D. expediţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. expédition, lat. expeditio, expediţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EXPEDÍŢIE s. f. 1. expediere (1). 2. călătorie întreprinsă în vederea unor cercetări ştiinţifice sau pentru afaceri comerciale. 3. campanie militară în afara graniţelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc. (< fr. expédition, lat. expeditio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN