coletărie — COLETĂRÍE, coletării, s.f. Mărfuri expediate în cantităţi mici şi în forme uşor de mânuit; colete. ♦ Expediere de colete; p. ext. serviciu ori mijloc special de transport pentru colete. – Colet1 + suf. ărie. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
expediţie — EXPEDÍŢIE, expediţii, s.f. 1. Călătorie lungă (şi anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri ştiinţifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria… … Dicționar Român
ramburs — RAMBÚRS, rambursuri, s.n. Sistem de expediere a unei mărfi conform căruia destinatarul este obligat, la primire, să achite expeditorului contravaloarea mărfii sau a taxei de transport. ♦ Contravaloarea mărfii sau a taxelor de transport plătită de … Dicționar Român
mesagerie — MESAGERÍE, mesagerii, s.f. 1. Oficiu, întreprindere, local de unde se expediază mărfurile sau (în trecut) de unde plecau diverse mijloace de transport pentru călători. 2. Sistem de transport al mărfurilor sau (în trecut) al călătorilor, cu trenul … Dicționar Român
expedia — A expedia ≠ a recepţiona Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime expediá vb. (sil. di a), ind. prez. 1 sg. expediéz, 3 sg. şi pl. expediáză, 1 pl. expediém (sil. di em); conj … Dicționar Român
olac — OLÁC, (1) olaci, s.m., (2) olace, s.n. (înv.) 1. s.m. Curier special (călare) care ducea veşti sau corespondenţă în ţară şi peste hotare; sol, ştafetă, mesager. ♢ Lipcan de olac = curier poştal călare. 2. s.n. Serviciu de transport pentru… … Dicționar Român
preobliterat — PREOBLITERÁT, Ă adj. (despre mărci poştale) obliterat înainte de punerea în circulaţie, în scopul simplificării operaţiilor poştale de expediere. (< pre + obliterat) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
proftaxire — proftaxíre, proftaxíri, s.f. (înv.) trimitere, expediere. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
trimis — TRIMÍS1 s.n. (Rar) Trimitere. – v. trimite. Trimis de LauraGellner, 16.09.2008. Sursa: DEX 98 TRIMÍS2, trimişi, s.m. Persoană căreia i s a încredinţat o misiune oficială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei ţări, inferior în… … Dicționar Român
trimitere — TRIMÍTERE, trimiteri, s.f. 1. Acţiunea de a trimite şi rezultatul ei; trimis1. ♢ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătoreşti) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă… … Dicționar Român
