- expedia
- A expedia ≠ a recepţionaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeexpediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. expediéz, 3 sg. şi pl. expediáză, 1 pl. expediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. expediéze; ger. expediínd (sil. -di-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA EXPEDI//Á expediaéz tranz. 1) (corespondenţă, colete, mărfuri) A trimite prin poştă la destinaţie. 2) fam. (persoane) A trimite în altă parte pentru a se debarasa. /<fr. expédier, lat. expediereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXPEDIÁ vb. I. tr. 1. A trimite (scrisori, pachete etc.) la destinaţie. 2. (fam.) A îndepărta (pe cineva), a se descotorosi, a se debarasa (de cineva). ♦ A face iute şi cu uşurinţă (o treabă, un lucru). [pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expédier, lat. expedire].Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DNEXPEDIÁ vb. tr. 1. a trimite (scrisori, bani, pachete etc.) la destinaţie. 2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva. ♢ a face ceva în grabă şi superficial. (< fr. expédier, lat. expedire)Trimis de raduborza, 26.11.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.