expediţionar

EXPEDIŢIONÁR, -Ă, expediţionari, -e, adj. Care efectuează o expediţie (1), care se află într-o expediţie. ♦ Corp (sau armată) expediţionar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediţie (2). [pr.: -ţi-o-] – Din fr. expéditionnaire.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



expediţionár adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. expediţionári; f. sg. expediţionáră, pl. expediţionáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXPEDIŢIONÁR expediţionară (expediţionari, expediţionare) Care ţine de expediţie; propriu expediţiilor. /<fr. expéditionnaire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EXPEDIŢIONÁR, -Ă adj. De expediţie. ♢ Corp expediţionar = grupare de forţe armate însărcinată cu acţiuni militare pe teritoriul unor ţări îndepărtate. [pron. -ţi-o-. / cf. fr. expéditionnaire].

Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN



EXPEDIŢIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediţie. o corp expediţionar = grupare de forţe armate însărcinată cu acţiuni militare pe teritoriul unor ţări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediţii. (< fr. expéditionnaire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN