trimiţător

trimiţător: TRIMIŢĂTÓR, -OÁRE, trimiţători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec. care expediază ceva prin poştă; expeditor. – Trimite + suf. -ător.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRIMIŢĂTÓR s., adj. v. expeditor. (trimiţător al coletului.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trimiţătór adj. m., s. m., pl. trimiţătóri; f. sg. şi pl. trimiţătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRIMIŢĂT//ÓR trimiţătoroáre (trimiţătoróri, trimiţătoroáre) şi substantival pop. Care trimite ceva. /a trimite + suf. trimiţătortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

expeditor — EXPEDITÓR, OÁRE, expeditori, oare, s.m. şi f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; trimiţător. – Din fr. expéditeur. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXPEDITÓR s., adj. trimiţător.… … Dicționar Român
trimite — TRIMÍTE, trimit, vb. III. tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ♢ expr. (fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias