trimite

trimite
TRIMÍTE, trimit, vb. III. tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ♢ expr. (fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuţiei, a da pe uşă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniţă, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicaţii cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinaţie; a expedia. 6. A transmite prin cineva veşti, porunci, salutări etc. [var.: triméte vb. III] – lat. tramittere.
Trimis de LauraGellner, 27.08.2008. Sursa: DEX '98

TRIMÍTE vb. 1. (înv. şi pop.) a mâna. (L-am trimis la cumpărături.) 2. v. porni. 3. v. expedia. 4. a adresa, a expedia, a scrie, (reg.) a mâna. (Cui i-ai trimis scrisoarea?) 5. v. înainta. (A trimite o cerere unei instituţii.)
Trimis de siveco, 22.09.2008. Sursa: Sinonime

trimíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trimít, perf. s. 1 sg. trimiséi, 1 pl. trimíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. trimítă; ger. trimiţând; part. trimís
Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

A TRIMÍTE trimít tranz. 1) (persoane) A face să se ducă (printr-o rugăminte, hotărâre sau dispoziţie). trimite după apă. trimite la învătătură. ♢ trimite (pe cineva) pe lumea cealaltă (sau în rai) a ucide; a omorî. trimite (pe cineva) în judecată a da în judecată; a intenta un proces împotriva cuiva. 2) (persoane) A face să se adreseze (la o sursă oarecare). trimite la un articol de revistă. 3) (obiecte) A face să ajungă la destinaţie (pe o cale anumită sau prin intermediul cuiva); a expedia. trimite un colet prin poştă. 4) (despre divinităţi) A face să apară în mod miraculos. /<lat. tramittere
Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: NODEX

trimíte (-t, -mís), vb. – A dispune ca cineva să se ducă undeva, a mîna. – var. trimete, Mold. tremite, Trans. tremete, Banat trămete, înv. trămite. Megl. trimet, trimes, istr. tremetu. lat. trāmittĕre (Puşcariu 1763; REW 8849), cf. v. it. tramettere, prov., cat. trametre. – Der. trimis (var. trimes), s.n. (sol, delegat, împuternicit); trimiţător, adj. (expeditor; s.n., transmiţător); trimiţătură, s.f. (înv., trimitere).
Trimis de blaurb, 02.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • trimíte — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trimít, perf. s. 1 sg. trimiséi, 1 pl. trimíserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. trimítã; ger. trimiţấnd; part. trimís …   Romanian orthography

  • retrimite — RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Re1 + trimite (după fr. renvoyer). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RETRIMÍTE vb. 1. a reexpedia. (A retrimite cuiva corespondenţa.) 2. v.… …   Dicționar Român

  • centra — CENTRÁ, centrez, vb. I. 1. tranz. A fixa o piesă de prelucrat într o maşină unealtă, astfel încât axa de rotaţie a suprafeţei supuse prelucrării să coincidă cu axa de rotaţie a sculei sau a axului principal al maşinii. 2. tranz. fig. A orienta o… …   Dicționar Român

  • deporta — DEPORTÁ, deportéz, vb. I. tranz. A trimite forţat pe cineva într o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98  DEPORTÁ vb.… …   Dicționar Român

  • deferi — DEFERÍ, defér, vb. IV. tranz. 1. (Determinat prin justiţiei , tribunalului etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Neobişnuit) A acorda, a conferi (o cinste,… …   Dicționar Român

  • degaja — DEGAJÁ, degajez, vb. I. tranz. 1. A răspândi, a împrăştia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr o combinaţie chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o …   Dicționar Român

  • destinaţie — DESTINÁŢIE, destinaţii, s.f. 1. Întrebuinţare (hotărâtă dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. – Din fr. destination, lat. destinatio. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  DESTINÁŢIE s.… …   Dicționar Român

  • expedia — A expedia ≠ a recepţiona Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  expediá vb. (sil. di a), ind. prez. 1 sg. expediéz, 3 sg. şi pl. expediáză, 1 pl. expediém (sil. di em); conj …   Dicționar Român

  • proiecta — PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. tranz. A face un proiect (1); a intenţiona, a plănui. 2. tranz. A elabora un proiect (3). 3. tranz. A face o proiecţie (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafaţă sau pe un plan, după anumite reguli… …   Dicționar Român

  • trimitere — TRIMÍTERE, trimiteri, s.f. 1. Acţiunea de a trimite şi rezultatul ei; trimis1. ♢ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătoreşti) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”