- destinaţie
- DESTINÁŢIE, destinaţii, s.f. 1. Întrebuinţare (hotărâtă dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. – Din fr. destination, lat. destinatio.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98DESTINÁŢIE s. funcţie, scop, (înv.) săvârşire, săvârşit. (Ce destinaţie va avea această construcţie?)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedestináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. destináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. destináţiei; pl. destináţii, art. destináţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDESTINÁŢI//E destinaţiei f. 1) Întrebuinţare dinainte stabilită (a unui lucru sau a unei persoane). 2) Loc către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. [art. destinaţia; G.-D. destinaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. destination, lat. destinatio, destinaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDESTINÁŢIE s.f. 1. Întrebuinţare, folosire a unui lucru dinainte hotărâtă. 2. Loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. [gen. -iei, var. destinaţiune s.f. / cf. fr. destination, lat. destinatio].Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DNDESTINÁŢIE s. f. 1. întrebuinţare dinainte hotărâtă. ♢ (inform.) dispozitiv sau program care primeşte informaţii. 2. loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. (< fr. destination, lat. destinatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.