destinatoriu

DESTINATÓRIU, -IE, destinatorii, adj. Care fixează o destinaţie. – Din fr. destinatoire.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



destinatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. destinatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. destinatórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DESTINATÓRIU, -IE adj. (jur.) Care fixează o destinaţie. [pron. -riu. / cf. fr. destinatoire, lat. destinatorius].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DN



DESTINATÓRIU, -IE adj. care fixează o destinaţie. (< fr. destinatoire, lat. destinatorius)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN