trebuincios

trebuincios
TREBUINCIÓS, -OÁSĂ, trebuincioşi, -oase, adj. (Adesea adverbial) Necesar, folositor, util, de trebuinţă, trebuitor. [pr.: bu-in-] – Trebuinţă + suf. -ios.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TREBUINCIÓS adj. 1. v. util. 2. cerut, cuvenit, necesar, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile trebuinciosoase pentru ...)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trebuinciós adj. m., pl. trebuincióşi; f. sg. trebuincioásă, pl. trebuincioáse,
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TREBUINCI//ÓS trebuinciosoásă (trebuinciosóşi, trebuinciosoáse) Care este de trebuinţă; folositor; util. [Sil. -bu-in-] /trebuinţă + suf. trebuinciosos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • necesar — NECESÁR, Ă, necesari, e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♢ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de… …   Dicționar Român

  • nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… …   Dicționar Român

  • trebuitor — TREBUITÓR, OÁRE, trebuitori, oare, adj. (Rar) Trebuincios. [pr.: bu i ] – Trebui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Trebuitor ≠ netribuitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  TREBUITÓR adj. v. trebuincios …   Dicționar Român

  • util — UTÍL, Ă, utili, e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ♢ loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce serveşte, foloseşte la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. Trimis de valeriu, 08 …   Dicționar Român

  • netrebuincios — NETREBUINCIÓS, OÁSĂ, netrebuincioşi, oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [pr.: bu in ] – Ne + trebuincios. Trimis de cornel, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  NETREBUINCIÓS adj. 1. v. inutil. 2. v. zadarnic. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • cerut — CERÚT s.n. Faptul de a cere (3); cerşit, cerşetorie. – v. cere. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERÚT adj. v. trebuincios. Trimis de siveco, 10.10.2007. Sursa: Sinonime  cerút s. n …   Dicționar Român

  • cuvenit — CUVENÍT, Ă, cuveniţi, te, adj. Care se cuvine, meritat; corespunzător, potrivit. – v. cuveni. Trimis de gudovan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUVENÍT adj. 1. v. nimerit. 2. v. trebuincios. 3. da torit. (Respectul cuvenit cuiva.) 4. v …   Dicționar Român

  • cuviincios — CUVIINCIÓS, OÁSĂ, cuviincioşi, oase. adj. 1. Care respectă regulile bunei cuviinţe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (înv.) Potrivit, corespunzător, convenabil. [pr.: vi in ] – Cuviinţă + suf. ios. Trimis de… …   Dicționar Român

  • imperios — IMPERIÓS, OÁSĂ, imperioşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [pr.: ri os] – Din fr. impérieux, lat. imperiosus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPERIÓS adj., adv. 1. adj. im …   Dicționar Român

  • indispensabil — ≠ dispensabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  INDISPENSÁBIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiţii indispensabil de viaţă.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”