netrebuincios

netrebuincios
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioşi, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [pr.: -bu-in-] – Ne- + trebuincios.
Trimis de cornel, 10.06.2004. Sursa: DEX '98

NETREBUINCIÓS adj. 1. v. inutil. 2. v. zadarnic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

netrebuinciós adj. m., pl. netrebuincióşi; f. sg. netrebuincioásă, pl. netrebuincioáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • inutil — INUTÍL, Ă, inutili, e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu serveşte la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. – Din fr. inutile, lat. inutilis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa …   Dicționar Român

  • coş — COŞ1, coşuri, s.n. 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care serveşte la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coşarcă. ♢ expr. A arunca (sau a da) la coş = a… …   Dicționar Român

  • deşert — DEŞÉRT, ÁRTĂ, (1) deşerţi, arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor …   Dicționar Român

  • necesar — NECESÁR, Ă, necesari, e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♢ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de… …   Dicționar Român

  • nenecesar — NENECESÁR adj. inutil, netrebuincios, neutil, (livr.) redundant, superfluu, (fig.) parazit, parazitar. (Detalii nenecesar.) Trimis de siveco, 29.06.2006. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • netrebnic — NETRÉBNIC, Ă, netrebnici, ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (înv.), Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext.… …   Dicționar Român

  • oţios — OŢIÓS, OÁSĂ, oţioşi, oase, adj. (livr.) De prisos; inutil, nefolositor. [pr.: ţi os] – Din lat. otiosus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OŢIÓS adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios,… …   Dicționar Român

  • parazit — PARAZÍT, Ă, paraziţi, te, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Organism animal sau vegetal) care trăieşte şi se hrăneşte pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. adj., s.m. şi f. fig. (Persoană) care… …   Dicționar Român

  • prisoselnic — PRISOSÉLNIC, Ă, prisoselnici, ce, adj. Care prisoseşte. – Prisosi + suf. elnic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRISOSÉLNIC adj. v. disponibil, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, liber, nefolositor, neocupat,… …   Dicționar Român

  • prisositor — PRISOSITÓR, OÁRE, prisositori, oare, adj. (înv.) Care prisoseşte; inutil. – Prisosi + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRISOSITÓR adj. v. excedentar, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolosi tor,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”