- util
- UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ♢ loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce serveşte, foloseşte la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.Trimis de valeriu, 08.12.2008. Sursa: DEX '98Util ≠ gratuit, inutil, neutil, vătămătorTrimis de siveco, 15.03.2007. Sursa: AntonimeUTÍL adj. 1. folositor, necesar, trebuincios, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă util.) 2. v. bine-venit. 3. eficace, eficient, folositor, operativ, practic, productiv, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă util.) 4. v. judicios.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeutíl adj. m., pl. utíli; f. sg. utílă, pl. utíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUTÍL utilă (utili, utile) şi substantival Care satisface o necesitate; cu folos; folositor. Sfat util. Publicaţie utilă. /<fr. utile, lat. utilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXUTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce foloseşte la ceva. [cf. fr. utile, lat. utilis].Trimis de LauraGellner, 25.06.2007. Sursa: DNUTÍL, -Ă adj. (şi s. n.) folositor, trebuincios, necesar. ♦ în timp util = la momentul potrivit. (< fr. utile, lat. utilis)Trimis de raduborza, 01.07.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.