cuviinciós — adj. m. (sil. vi in cios), pl. cuviincióşi; f. sg. cuviincioásã, pl. cuviincioáse … Romanian orthography
decent — DECÉNT, Ă, decenţi, te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, ntis. Trimis de RACAI, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, neruşinat, obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
politicos — POLITICÓS, OÁSĂ, politicoşi, oase, adj. Care are o atitudine amabilă, binevoitoare, îndatoritoare, care se poartă cuviincios, delicat cu cei din jur; cuviincios, bine crescut, manierat, civilizat, curtenitor. ♦ Care arată, demonstrează politeţe.… … Dicționar Român
respectuos — RESPECTUÓS, OÁSĂ, respectuoşi, oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [pr.: tu os. – var.: respectós, oásă adj.] – Din fr. respectueux. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 Respectuos ≠ obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
manierat — MANIERÁT, Ă, manieraţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleasă şi cuviincioasă; (despre comportamentul oamenilor) care dovedeşte bună creştere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat,… … Dicționar Român
necuviincios — NECUVIINCIÓS, OÁSĂ, necuviincioşi, oase, adj. Care este lipsit de bună cuviinţă de respect, de politeţe; care nu este cuviincios; obraznic. – Ne + cuviincios. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Necuviincios ≠ amabil, decent, politicos … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
binecrescut — BINECRESCÚT, Ă, binecrescuţi, te, adj. Care a primit o educaţie aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien élevé). [idem DEX 84] Trimis de paula, 19.04.2005. Sursa: DEX 75 Binecrescut ≠ necioplit, neşlefuit, needucat… … Dicționar Român
binelea — de a bínelea loc. adv. Trimis de siveco, 16.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic BÍNELEA formă verbală v. BINE (I). În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
