- manierat
- MANIERÁT, -Ă, manieraţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleasă şi cuviincioasă; (despre comportamentul oamenilor) care dovedeşte bună creştere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat, căutat. [pr.: -ni-e-] – Din manieră. cf. fr. m a n i é r é.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Manierat ≠ grosolan, vulgar, mitocănesc, necioplit, neşlefuitTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMANIERÁT adj. 1. v. binecrescut. 2. v. stilat. 3. v. ales. 4. afectat, artificial, bombastic, căutat, conven-ţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandi-locvent, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric, (fig.) preţios, sunător, umflat. (Stil, limbaj manierat.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemanierát adj. m. (sil. -ni-e-), pl. manieráţi; f. sg. manierátă, pl. manieráteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMANIERÁ//T manierattă (manieratţi, manieratte) 1) Care se distinge prin purtare aleasă şi cuviincioasă; cu maniere frumoase. 2) Care manifestă afecţiune exagerată; lipsit de naturaleţe şi simplitate. [Sil. -ni-e-] /Din manierăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMANIERÁT, -Ă adj. 1. Cuviincios, binecrescut, politicos; cu maniere frumoase. 2. (Despre stil) Afectat; meşteşugit; artificial. [pron. -ni-e-. / cf. fr. maniéré].Trimis de LauraGellner, 18.08.2006. Sursa: DNMANIERÁT, -Ă adj. 1. cuviincios, bine crescut, politicos; cu maniere frumoase. 2. (despre stil) afectat; meşteşugit; artificial. (< fr. maniéré)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.