cuviinţă

cuviinţă
CUVIÍNŢĂ, cuviinţe, s.f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politeţe, decenţă. ♢ loc. adv. După cuviinţă = aşa cum trebuie. ♢ expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviinţă = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviinţă = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [pr.: -vi-in-] – lat. convenientia.
Trimis de gudovan, 01.11.2007. Sursa: DEX '98

Cuviinţă ≠ necuviinţă
Trimis de siveco, 05.12.2008. Sursa: Antonime

CUVIÍNŢĂ s. 1. (înv.) cădenie, cădinţă. (Totul s-a făcut după cuviinţă.) 2. v. politeţe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cuviínţă s. f. (sil. -vi-in-), g.-d. art. cuviínţei; pl. cuviínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUVIÍNŢ//Ă cuviinţăe f. Conduită unanim acceptată; purtare cuviincioasă. ♢ A găsi (a crede, a socoti) de cuviinţă a crede că este potrivit. După cuviinţă după cum se cuvine. Bună-cuviinţă atitudine cuviincioasă; decenţă. [G.-D. cuviinţei; Sil. -vi-in-] /<lat. convenientia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • cuviínţã — s. f. (sil. vi in ), g. d. art. cuviínţei; pl. cuviínţe …   Romanian orthography

  • bunăcuviinţă — Bună cuviinţă ≠ obrăznicie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BUNĂ CUVIÍNŢĂ s. decenţă, jenă, maniere (pl.), pudoare, ruşine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciţie. (Lipsit de bunăcuviinţă.) Trimis de siveco, 21.11.2007 …   Dicționar Român

  • decenţă — DECÉNŢĂ s.f. Respect al bunelor moravuri, bună cuviinţă; pudoare. – Din fr. décence, lat. decens. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Decenţă ≠ indecenţă Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DECÉNŢĂ s. 1. v. politeţe. 2. v …   Dicționar Român

  • necuviinţă — NECUVIÍNŢĂ, necuviinţe, s.f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviinţă; indecenţă, obrăznicie; impoliteţe, grosolănie, mojicie. – Ne + cuviinţă. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  Necuviinţă ≠ cuviinţă, politeţe… …   Dicționar Român

  • cuviincios — CUVIINCIÓS, OÁSĂ, cuviincioşi, oase. adj. 1. Care respectă regulile bunei cuviinţe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (înv.) Potrivit, corespunzător, convenabil. [pr.: vi in ] – Cuviinţă + suf. ios. Trimis de… …   Dicționar Român

  • neobrăzare — NEOBRĂZÁRE s.f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviinţă; lipsă de cuviinţă, obrăznicie, neruşinare, impertinenţă. [pr.: ne o ] – cf. n e o b r ă z a t . Trimis de LauraGellner, 08.06.2004. Sursa: DEX 98  NEOBRĂZÁRE s. v. obrăznicie …   Dicționar Român

  • punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… …   Dicționar Român

  • urbanitate — URBANITÁTE s.f. (Rar) Atitudine, comportare plină de politeţe, de bună cuviinţă; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, atis. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  URBANITÁTE s. v. cuviinţă, decenţă, politeţe, respect. Trimis de… …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • catadicsi — CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. tranz. (fam.) A găsi de cuviinţă, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. – Din ngr. katadéhome. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  catadicsí vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”